Şi când ceremonialul religios a luat sfârşit, şi-au înălţat către cer rugile de iertare şi dorinţele de mai bine.

Ți-e frică să îți scoți inima la iveală. Însă pe lângă teamă îți simt și curiozitatea. Asta te împinge înainte. Vrei să afli. Ți-e sete. Ești un căutător ca și mine.

Fără să sar vreun detaliu, mângâi cu o privire atentă și obiectivă pielea netedă, bronzată și perfect întinsă pe trupul bine proporționat.

Deși nepoftită, răceala s-a instalat de azi noapte și mai confortabil în corpul meu. Sper să o izgonesc până mâine, ca să respect angajamentul pe care l-am luat față de mine însumi: 7 dimineți consecutive de meditație dinamică.

Sega, nu o să te eliberezi dacă spargi oglinzile, îmi vorbește înțeleapta casă a lui Osho. Așa doar o să te tai, îmi șoptește Chuang Tzu.

Copleșit, tânărul mai are puțin și leșină de emoție, dar se luptă din răsputeri să rămână sfinx. Eu și Dev râdem pe înfundate, ca niște ne-sannyasini ce suntem.

Nota lui Brăduţ Au trecut mai bine de trei luni de când publicam al 16-lea fascicul din “Romanul de Aventuri Spirituale.” Sega ajungea în India, intra în retreat-ul lui OSHO, descoperea sursa extravaganţelor acestuia, se iniţia în înfricoşătoarea meditaţie dinamică, […]

Wat Rong Khun este singurul templu alb din Thailanda. În vreme ce ctitorii tuturor celorlalte aşezăminte de cult au găsit de cuviinţă să toarne în aur povestea gloriei lui Buddha, domnul Chalermchai Kositpipat a privit proiectul din altă perspectivă: cea a curăţeniei interioare. Templul este alb pentru că sufletul lui Buddha este imaculat.

Deodată, muzica se oprește și începe balamucul. Parcă s-ar scufunda Atlantida sau s-ar nărui Pompeiul. La urechile mele ajung urlete inumane și vaiete înfiorătoare și trag concluzia că dacă tot sunt în iad, măcar să nu fac notă discordantă. Încerc să mă alătur sinistrului cor, dar nu îmi iese nici măcar un scâncet. Glasul meu scârțâie timid, ca o clanță ruginită.

Un om hotărât ar trebui să simtă că s-a întâmplat ceva cu el după 7 zile de meditație dinamică. Ar trebui să fie alt om la sfârșitul celor 7 zile.

Un indian cu plete cărunte, despărțite de o chelie generoasă, traversează aleea și se apropie de poarta mea. Mă frec la ochi. Nu se poate: Osho?! Misteriosul personaj îmi zâmbește plăcut, ca și cum m-ar cunoaște de când lumea și îmi arată legitimația. E în regulă, îl las să treacă, dar inima continuă să îmi bată cu putere.

Toate tehnicile de meditație elaborate științific de Osho nu au decât un singur scop: să vă trezească din visul continuu al minții, să vă trezească în prezent. Simplu, nu?

Important este ce faci tu. Ia aminte la asta, Sega: ceilalți nu sunt decât o oglindă în care te vezi pe tine, așa cum ești.

Dintr-o dată știu că nu sunt nici vorbele și nici gândurile mele. Sunt acela care le observă. Și tot trecutul îmi apare ca un vis gata să se destrăme în zori. Un vis din care mă trezesc, încetul cu încetul.

Sega, here everybody’s cooked up eventually. E într-adevăr un secret îngrozitor. Amiaza mea tihnită se topește într-o clipă, ca o bucată de celofan aruncată în foc.

Lasă acasă orice aşteptare legată de o şedere plăcută şi comodă, înarmează-te cu răbdare. Mai presus de toate, deschide-ţi inima pentru că e foarte posibil ca o noapte în regim homestay la unul dintre aceste grupuri etnice să îţi schimbe perspectiva asupra vieţii.

Sega, nu confunda iubirea cu dependența de o persoană. Începi să iubești cu adevărat abia atunci când ți-ai câștigat independența. Dependența asta e o capcană psihologică în care cădem cu toții. Nemulțumirea față de noi înșine ne face să ne agățăm mereu de altcineva, sperând că așa ne vom găsi împlinirea. Și izbăvirea.

Osho spune că dacă întârzii chiar și un minut înseamnă că nu-ți pasă, continuă Aishwarya pe același ton. Programul nostru începe la 9 fix, ai înțeles, Sega? Am înțeles, Aishwarya, răspund eu cu un zâmbet docil.

Osho nu s-a născut și nu a murit. Doar a vizitat planeta Pământ între 11 decembrie 1931 și 19 ianuarie 1990.

Mi-e tare frică de călătoria asta, părinte, dar nu mai pot da înapoi acum. Aici, pe Athos, nu am găsit adevărul pe care îl căutam. Căci doar atât vreau eu: să ies din închipuire și să trăiesc în adevăr. Pentru toate zilele, câte îmi vor fi rămas. Iertați-mă, părinte. Vă rog să nu mă afurisiți sau să mă anatemizați.

Ritmuri sălbatice de tobe, urlete sinistre mixate pe fundal, instrumente stridente. Iadul pe pământ. De frică, respir pe nas, așa cum mi s-a spus. Respir din toate mădularele, profund, repede și haotic.

Închid ochii și mă las în voia armoniilor divine. Ritmul se întețește. Sunt luat pe sus de trilurile fermecate ale fluierului de bambus și înălțat spre ceva ce presimt că va fi apoteotic.

Nu mai contează cine am fost, ce am făcut şi de unde am venit. De acum nu mai contează nimic. Sunt doar o robă care se va pierde în curând printre celelalte robe.

Omul acesta m-a adus în India. Nu prin forța magnetică a privirii, ci prin cuvinte simple. Cuvintele au pătruns adânc în mine, ca semințele într-un pământ reavăn, vorbind inimii mele într-o limbă tainică, demult uitată. Osho mi-a vorbit dintr-o carte, dar așa cum nimeni nu a mai făcut-o vreodată.

Aventurile spirituale prin India şi Nepal continuă. Sega îşi cumpără bilet pentru a ajunge la retreat-ul lui OSHO şi se alege cu un pachet de marijuana şi cu o vizită la bordel.

A lucrat 12 ani în publicitate, le-a făcut pe toate creativele, inclusiv regie de reclame. În 2008, a predat ultima emisie şi ultima îndoială şi a plecat spre Miazăzi în căutarea unui Dumnezeu. Acesta e primul capitol din Cartea lui Sega.

Ne’Buyang s-a născut în 1930 în sătucul Lemo din regiunea Tana Toraja, Sulawesi, Indonezia. Dacă ar mai trăi, Ne’ Buyang s-ar putea declara mulțumit că lasă în urma sa 5 copii, 13 nepoți și mari suprafețe fertile pentru cultivarea orezului.