Tedoo cu Brad Florescu

Chiang Mai

Chiang Mai, Thailanda. Obiective turistice in Chiang Mai.

vezi toate articolele

Pe Laos în Sus (ep. 1). Wannasmoke?

De la Chiang Mai pe Mekong până la Pakbeng. Două nemțoaice surprinse de geografie. Sunt martor la un sacrilegiu. Satul liniștit de traficanți de droguri.

Chaloklam Koh Phangan

Adio, Koh Phangan

După doi ani și jumătate de absență m-am întors la Koh Phangan ca să-mi iau rămas bun.

Tham Lod. Desăvârșitul cerc al vieții.

De la apă, de la păsări și de la lilieci aflăm că miracolele există și că se petrec în fiecare zi, la intrarea într-o peșteră misterioasă din Nordul Thailandei.

Tao Garden, Chiang Mai. As you wish, miss Olivia.

De-acum altfel se aşează practica pe sufletul meu. Îmi întind tendoanele şi limba, după cum cer indicaţiile lui Mantak, fără să mă jenez. Sar în sus cu detenţă şi râd cu toată gura la aterizare, executând The Healing Laughing, ca un puşti dezinhibat.

Tham Tab Tao, peştera sacră. Din beznă s-a născut Lumina.

Revenind în realitate, Tham Tab Thao nu e un “MUST SEE”, dar e cu siguranţă un “WORTH SEEING”. Dacă vrei să vezi un templu cu un caracter special fără să te calci pe picioarele goale cu alte sute de turişti sau simpli credincioşi, aici e de venit.

Legume din Grădina Regelui

În toată zona de nord a Thailandei ţăranii primesc ajutor de la Royal Project Foundation încă din 1969. Majestatea sa Regele a pus bazele acestui proiect cu gândul să ofere oamenilor o alternativă de a se susţine financiar din altceva decât defrişarea pădurilor, trafic de animale şi opium.

Sunteţi în Chiang Mai? Sunteţi în primejdie!

M-am convins: Thailanda e o ţară periculoasă. Deşi poţi merge pe stradă noaptea fără să-ţi dea cineva cu un bambus în cap, deşi poţi să-ţi laşi casa descuiată fără teamă de hoţi, Thailanda e periculoasă. Şi pericolul cel mai mare nu e acela de a-ţi pierde bunurile, ci de a le înmulţi, dându-ţi peste cap toată ordinea vieţii.

Ob Luang. Micul Mare Canion al Thailandei.

Parcul Naţional Ob Luang arată ca şi cum Natura ar fi trebuit să-şi părăsească grabnic vila spaţioasă şi să se înghesuie, împreună cu toate avuţiile sale, într-o garsonieră. Muntele – aşezat între şifonier şi fereastră. Cele două peşteri – una pe balcon şi una pe hol. Trei cascade – două în baie şi una pe televizor. Izvorul termal – între şifonier şi uşă. Aşezarea omenească veche de 3 milenii şi picturile murale de două ori mai bătrâne – una după aragaz, cealaltă sub pat. Atârnate de lustră – cele două sute de specii de păsări ale căror aripi abia au loc să se deschidă în toată învălmăşeala asta. Şi canionul? Unde punem canionul, doamna Natură? Lăsaţi-l în mijlocul camerei, îi găsesc eu un loc.

Programul unui om care nu face nimic

“Ah, ce-l invidiez pe Brăduţ, băiatu’ ăla care a plecat în Thailanda, stă într-un hamac pe plajă şi scrie pe blog când are el chef.”

Bine te-am găsit, Chiang Mai!

M-au primit în casa lor pe timp nelimitat, mi-au pus mâncare pe masă, ba chiar mi-au împrumutat şi maşina ca să-mi fie drumurile mai ferite de ploaie. M-au convins că ospitalitatea românească nu e vorbă-n vânt şi le mulţumesc din suflet şi pe această cale.

De la sud la nord, alergând după Songkran

Vagonul de clasa a doua miroase a deodorant, controlorii la fel. Paturile sunt curate, cu aşternuturi scoase din ţiplă. Avem aer condiţionat şi duş cu apă caldă, avem steward care ne face paturile şi ospătar care ne aduce supe de creveţi, curry chicken şi fructe exotice.