Tedoo cu Brad Florescu

Nomadice (18). Eu îți arăt degetul și tu te uiți la Lună.

De ce privesc oamenii curcubee, apusuri de soare, stele căzătoare și luni pline, de ce merg ei la mare. Explicația științifică.

O veste foarte bună: ne-am eliberat de toate eresurile inoculate timp de mii de ani de diverși escroci, de religie mai ales. S-a dovedit științific că omul de azi este o ființă sută la sută rațională, pragmatică, materialistă în sens bun, o ființă cartesiană care cugetă deci există și se ghidează exclusiv după adevărul care poate fi dovedit experimental. Științific adică.

Din bogăția recentelor și îmbucurătoarelor descoperiri am să notez aici doar câteva, relevante pentru profilul vacanțier al site-ului de față. Spiritele iscoditoare care vor dori să se informeze în detaliu – adică toată lumea – au la dispoziție nenumărate surse credibile în acest sens. Doar pe prima pagină din Google sunt 10.

Să luăm spre exemplu stelele căzătoare. Omul modern știe că acestea sunt de fapt niște bucăți de asteroid care iau foc la intrarea în atmosferă. Cuplurile de tineri care se adună pe plaje sau pe piscuri de munte în nopțile senine sunt acolo nu pentru a-și pune dorințe – asemeni retrograzilor înaintași – ci pentru a observa și aplauda efectele coeficientului de frecare µ.

Cât despre celelalte stele, despre stelele adevărate, care nu “cad” și care se află la depărtări măsurate în ani lumină, acestea și-au pierdut aproape definitiv atracția mistică de când toată lumea știe cum stă treaba cu ele. Acum te naști pitică albă, acum mori gaură neagră. Rectific, într-o cheie non-rasistă: acum te naști pitică roșie, acum mori gaură albă.

Apusurile. Cu toții așteptăm și fotografiem apusurile de soare, în special în vacanțe, când acestea sunt mai vizibile decât în restul anului. Nemaivorbind de impactul pe care imaginile propagate de noi le au în mediul online. Erau vremuri când omenirea credea că Soarele este vreun soi de zeitate, ba egiptenii, știm cu toții, chiar îi radicau temple. Ferice nouă, turiștii care vizitează astăzi piramidele, Machu Picchu, Chichen Itza, Borobudur, sunt pasionați de tehnologie. Construcțiile și mumifierea sunt două domenii de mare viitor.

Apusurile, ziceam. Ei, bine, omul modern este fascinat nu de divinitatea Ssoarelui, că și el e supus fizicii stelare, ci de efectul particulelor atmosferice asupra propagării luminii solare, efect din care el, omul modern, deduce cantitatea și compoziția chimică a acestor particule.

De ce ar face-o? Pentru că este responsabil, ca orice ființă rațională. Este vorba despre efectul de seră. Despre încălzirea globală. De aceea urmăresc oamenii de azi apusurile de soare.

Răsăriturile sunt tot mai puțin populare taman din cauză că atmosfera dimineții este mai puțin poluată, așadar necesită mai puțină preocupare din partea omului rațional și responsabil al zilelor noastre. Respectele mele celor suficient de vigilenți.

Despre curcubeu este inutil să mai vorbim. Și-a pierdut orice farmec de când știința a demonstrat că este doar un fenomen optic banal. Puținii nostalgici care-l mai observă și fotografiază o fac în amintirea zilelor petrecute în laboratorul școlar de fizică. Chiar acum câteva zile, aflându-mă absolut întâmplător pe plajă în timpul unui astfel de fenomen, pe care era să nu-l observ întrucât admiram pe telefon tabloul lui Mendeleev, în spatele meu am auzit următorul dialog care m-a bucurat:

– Uite, drag me, uite ce refracție. Aproape ca în liceu.
– Apreciez că-mi spui drag me. Draga mea sau dragul meu ar suna sexist. Într-adevăr, este o refracție reușită. Îți propun să mergem în cameră și să încercăm să o reproducem.
– Dar n-am prisma la mine!
– Putem folosi prisma mea.

M-a bucurat această discuție, dar m-a și rușinat. Fac parte din acea generație care…nu știu cum m-a suportat prim me priet. Eram atât de revolut înainte de revoluție.

Sau marea. De ce se duce lumea la mare în zilele noastre fericite? Pentru misterul depărtărilor și fascinația eternei deveniri? Nu, oamenii s-au trezit, Mamaie!

Cei mai mulți se duc la mare din responsabilă curiozitate: a scăzut sau n-a scăzut nivelul oceanului planetar? Măsurăm, luăm notițe, tragem un semnal de alarmă. Cei puțini, marile minți ale vremilor noastre, reflectă asupra unor modalități mai eficiente de desalinizare a apei marine. Există oameni moderni și oameni și mai moderni.

Mai dau un exemplu, ca să n-o lungesc, întrucât trebuie să mă întorc la News Feed-ul Laserului de la Măgurele.

Mai e treaba aia cu luna, în special cu luna plină. Omul vechi credea că trezește vârcolaci, că nu știu ce efecte are asupra sângelui, că și luna e o zeiță sau gen. Oamenii noi au înțeles cum stă treaba. Se adună în nopțile acelea pentru a celebra primul pas pe lună al lui Neil Armstrong. Și tot ce i-a urmat. Chit că e înnorat.

Inspirat de Dorin Tudoran. Se dedică lu: Mihaela Bulimar, Paul Farca, Florin Comanu.

Comentarii - 2 Comentarii

  1. Groparu says:

    Suna foarte real ce scrii tu aici, Bradut, dar hai si spune-i tu baietelului meu treburile astea, si apoi sa nu te vad cum te descumpanesti și pici iremediabil în depresie când îl vezi dezamăgit, OK?

  2. Da, asa este,... says:

    … doar ca atunci cand privesti un apus, un rasarit, un curcubeu, o ploaie de stele, cu cat esti o fiinta mai spirual evoluata, simti undeva in piept, mai ales langa inima, o caldura care te bucura enorm, care se disipa apoi usor in tot corpul, te face mai usor, mai diafan si apoi respira pe undeva in zona capului.Se intampla sa traiesti o mare fericire, liniste si calm.Sper ca cei care privesc coeficientii de frecare cu aerul, refractiile luminii, etc., sa simta macar o data aceasta fericire inexplicabila, dezbracata de orice rationament.Pur si simplu simti ceva, ceva altfel.

Lasă un comentariu la Da, asa este,...