Tedoo cu Brad Florescu

Nomadice (14). Dor de casă.

Ultima furtună a luat o casă care îmi era foarte dragă.

De la Nakhon Si Thammarat la Songkla se poate ajunge pe două căi: pe o autostradă modernă cu două-trei benzi pe sens sau pe o șosea îngustă care are singurul avantaj că merge de-a lungul coastei. Timp de un ceas și jumătate vezi marea aproape neîntrerupt.

De câte ori am drum către sud aleg această a doua variantă fiindcă undeva în prima treime a șoselei de coastă locuiește imaginea, foarte dragă mie, a unei case părăsite în bătaia valurilor undeva la 50-100 de metri în larg. Un cadru romantic și misterios pe care nu-l ratez niciodată.

Povestea acestei case, așa cum am aflat-o ulterior de la amicul Lee Thayer, el însuși fascinat de prezența ei bizară, nu începe însă deloc romantic. Acum vreo zece ani, o familie de investitori din Taiwan s-a stabilit aici cu gândul să se implice în comerțul cu creveți, crabi sau cuiburi de pasăre din nenumăratele ferme aliniate de-a lungul coastei. Și-au construit o casă pe plajă și s-au mutat în ea, conducându-și afacerile de acolo.

Brad-Florescu-Tedoo-10-94

Casa în decembrie 2013.

Patru sau cinci ani mai târziu s-a pornit o furtună cum localnicii zic că nu mai văzuseră din 1961, când mii de riverani își pierduseră locuințele și se deciseseră să se strămute mai departe de țărm. Dar taiwanezii ori nu știau, ori nu ținuseră cont de hachițele naturii, iar casa lor era singura care îndrăznea să înfrunte marea dezlnănțuită.

Valurile au dărâmat micul dig de pământ și nisip dintre casă și șosea și au împins teritoriul mării către uscat. Proprietarii casei de pe plajă au fugit în toiul furtunii și nu s-au mai întors niciodată. Iar căsuța lor a rămas singură în mijlocul mării, bătută de valuri zi și noapte. Scorojită, șchioapă de un picior, s-a înclinat pe o rână, a sângerat dar nu s-a dat bătută.

Casa in valuri

Casa acum câteva zile, în timpul furtunii. Foto de Soru Daeng.

În ultima săptămână am avut valuri mari, de trei-patru metri, imens pentru Golful Thailandei. Am ieșit pe plajă acum câteva zile și chiar mă gândeam cu grijă la casa din larg. Oare va trece și peste încercarea asta? Din păcate nu. Asta avea să fie ultima ei furtună.

Ieri mi-a dat Lee mesaj: “Casa din mijlocul mării aproape s-a dus. Au dărâmat-o valurile”. Mi-a trimis și câteva imagini. A rămas doar platforma, cât va mai rezista și ea.

O să-mi fie dor de tine, căsuță curajoasă.

Ieri dimineață. Foto de Lee Thyer.

Ieri dimineață. Foto de Lee Thyer.

Mulțumesc pentru imagini și informații lui Lee Thayer și soției lui. Foto: Brad Florescu (SONY A7), Soru Daeng, Lee Thayer.

Seria Nomadice este susținută de divizia foto-video a SONY România.

Comentarii - 7 Comentarii

  1. Mihai says:

    Spectaculoasa imagine. Cea a casei inca rezistand deasupra apei. Prezentul nu mai e deloc glorios. Dar e ceva sa vezi o cladire in mijlocul marii.

  2. bogdan says:

    Acum e casa pentru pesti si scoici, sa se bucure si ei.

  3. Oana J says:

    Pacat de casuta, dar pe mine m-ai pacalit cu titlul: chiar am crezut ca ti se face dor de casa…ca in “acasa”. Si ma intrebam ce se intampla…De casa-acasa ti se face dor? Sau mai consideri Romania, acasa?
    Un an nou cat mai bun!

  4. Iulia says:

    E incredibil cat poate sa exprime o fotografie

  5. Se pare ca o fotografie face cat o 1000 de cuvinte, un mare adevar. Probabil ca sa daramat intre timp de tot, nu cred ca a mai ramas ceva.

    • Alexandru Ionut says:

      Fotografia este bestiala si foarte atent facuta. Foarte placut sa vezi lucruri artistice. Felicitari!

  6. Felicitari pentru foto. Cu siguranta casa nu mai exista acum.

Lasă un comentariu la Iulia