O singură dată pe an, musonul de sud-vest și cel de nord-est se încaieră peste Golful Thailandei. S-a întâmplat chiar azi.

După doi ani și jumătate de absență m-am întors la Koh Phangan ca să-mi iau rămas bun.

Foto și video cu miraculoșii delfini roz care patrulează coasta în zona plajei Khanom, Thailanda.

După doi ani în Chiang Mai ne-am mutat din nou la plajă, în “cel mai bine păzit secret al Thailandei”.

Permite-mi să te mint cu tot ce știu despre vremea din regiunea unde trăiesc de trei ani și jumătate.

O damă de consumație îmi predă o lecție superbă despre feminitate.

Povestea unei jumătăți de zi într-unul dintre cele mai exclusiviste resort-uri din Thailanda.

Am descoperit un Koh Phi Phi unde poți fi singur. Urmărește indiciile și o să-l găsești și tu.

Ai două-trei zile în Bangkok și nu știi cum să le umpli? Permite-mi să-ți dau de lucru.

Cum am ajuns să am 4 neveste și un soț. De câte feluri poate fi ploaia în Thailanda. De ce să nu-i spui ti amo unui rus.

Când mă pregăteam să decretez că spa-ul și detoxul e sinonim cu exclusivismul, un mic resort din Koh Chang a ținut să mă contrazică.

În direct, din City of Sin. Cum am ajuns să nu mă însor cu Em, o fată la fel de frumoasă ca mine.

O zi de navigație, din Koh Samed la Koh Chang. Mă confrunt cu trei elemente criminale. Povești de groază din Golful Piraților.

Koh Samed e atât de aproape de Bangkok încât , dacă tot ai venit în Thailanda, ar fi păcat să nu petreci măcar două nopți pe insulița asta veselă și dulce.

Koh Samed, o insulă perfectă la nici patru ore distanță de Bangkok. De ce s-or duce turiștii până hăt, în Phuket și Samui?

Opt ore pe mare. Începutul convertirii mele la lumea apelor. Când să te duci pe mare și când nu. Cum ajungi prizonierul libertății.

Prima parte din povestea unei croaziere printre insulele fermecate din nordul Golfului Thailandei.

Avem nevoie de temple, biserici și moschei sau ne-ar fi deajuns niște copaci sub care să tăcem?

Imagini spectaculoase și rezultate ale primei zile de racing la Top of the Gulf Regatta.

Barcă argentiniană, echipaj britanic, ape thailandeze, fotografii românești. Imagini în premieră mondială cu noul velier de curse SOTO 30, lansat acum câteva ore.

Înainte să folosești apelativul “gibon” ca să insulți pe cineva, citește povestea aceasta.

Cea mai frumoasă cascadă din Thailanda, cea mai frumoasă cascadă din Thailanda și cea mai frumoasă cascadă din Thailanda.

Secetă și incendii în Thailanda. Cel mai mare copac fosilizat din lume și cel mai mare lac de acumulare din țară. Casele de croazieră.

De la apă, de la păsări și de la lilieci aflăm că miracolele există și că se petrec în fiecare zi, la intrarea într-o peșteră misterioasă din Nordul Thailandei.

În timpul războiului din Vietnam, mai mulţi piloţi au raportat apariţia unui călugăr zburător la altitudini de 2-3000 de metri deasupra localităţii.

Revenind în realitate, Tham Tab Thao nu e un “MUST SEE”, dar e cu siguranţă un “WORTH SEEING”. Dacă vrei să vezi un templu cu un caracter special fără să te calci pe picioarele goale cu alte sute de turişti sau simpli credincioşi, aici e de venit.

Oraşul e nelocuit pe timp de zi. Toată lumea dispare undeva, pesemne în vreo metropolă subterană cu clădiri de birouri, străzi aglomerate, claxoane şi poluare, restaurante fast food şi mall-uri. Cu o oră înainte de apus, oamenii încep să revină de pe lumea cealaltă şi străzile se animă, încet-încet, într-un crescendo de Ciuleandră.

Presupunând că te-ai întâmplat la kilometrul 600 al autostrăzii care grăbeşte viaţa de la Bangkok la Chiang Mai, nimic nu te încurajează să urmezi săgeata către centrul urbei. Câteva service-uri, prăvălii şi restaurante de popas sugerează un oraş de intersecţie ca atâtea altele în Thailanda şi în lume. Şi chiar dacă ai intra căutând adăpost pentru o noapte, cele două sau trei hoteluri chinezeşti în nuanţe tonice de igrasie te vor opri la timp, înainte să ajungi în inima Lampang-ului.

Din panta templului, valea fierbinte a Mekongului curgea până la linia aceea unde realul şi imaginarul, geografia fizică şi panteismul se întâlnesc la un ceai şi-o felie de consens. În contururile diluate de căldură, încercam să desluşesc unde se termină Thailanda, unde ar începe Myanmarul şi dacă cumva, dincolo de câmpurile acelea, desluşesc zâmbetul Laosului. Demers imposibil. Pământul îmi apărea continuu şi coerent, nedispus să gireze obsesia oamenilor de a-l împărţi în bucăţele imaginare mai uşor de stăpânit.

Relaţia dintre elefant şi mahout se construieşte în timp şi pentru timp. Animalul se ataşează de om ca de un frate mai mare (chiar dacă vârsta ar recomanda o perspectivă inversă) şi suferă îngrozitor atunci când mahout-ul pleacă de lângă el, fie pentru că a renunţat la slujbă, fie pentru că a păţit vreun necaz. Acesta este motivul pentru care fiecărui elefant îi sunt alocaţi doi oameni, care lucrează în schimburi de câte 12 ore.