Tedoo cu Brad Florescu

Cacofonica Cambodgie (2). Koh Rong. Ghetoul turcoaz al nemuririi.

Când o veni sfârșitul lumii, cei de pe Koh Rong or să afle ultimii sau deloc. Pentru că insula e frumoasă, muzica e tare, iar internetul mai mult nu merge.

(Episodul 1 e aici)

Când o să vină sfârșitul lumii ăștia de pe Koh Rong vor afla ultimii. E la fel de posibil să nu afle niciodată. E dată așa tare muzica la Buffallo, cârciuma aia turcească aruncată peste apă spre capătul plajei, încât nici Big Bang-ul nu s-ar auzi.

Sub sloganul “we have some speakers and we’re not afraid to use them”, mizeria de techno zguduie întreaga insulă cu o frecvență de 120 de bătăi pe minut, de la apus până spre 4 dimineața. În restul zilei, când boxele tac, nu se poate dormi de căldură. Da’ ce, ai venit să dormi?

Culmea e că, dacă te dai bătut și te duci la Buffallo, nu poți să asculți în liniște techno fiindcă de vis-à-vis răzbate, la concurență, un drum’n’bass de pe vremea tinereții mele. Pentru că cacofonie, virgulă.

Cambodgia-

Apocalipsa nici n-ar avea mare spor pe Koh Rong, ai cărei vizitatori sunt atât de tineri, de frumoși și de intoxicați încât frizează nemurirea. Insula le induce și le menține o stare de transă continuă, la care contribuie nu numai muzica special amenajată, dar și plajele albe, care scârțâie sub pas, laguna albastră și limpede, berile ieftine și iarba care crește prin buzunare. E ca în Lost, dar ai condiții.

Cambodgia--15

În plus de astea, dacă escavatoristul din echipa care trage noua rețea de apă curentă dă cu cuva pe lângă, așa cum a făcut în decembrie, întreaga insulă rămâne fără internet. Până se repară, chestie care poate dura o săptămână sau mai multe, sfârșitul lumii are vreme să înceapă, să se desfășoare și să se sfârșească, la rândul lui, fără ca vreun korongist să fi băgat de seamă.

Naufragiat pe acest ghetou turcoaz al nemuririi, nu trebuie să fii vreun geniu social ca să te împrietenești cu toată lumea în cel mult 48 de ore.  Am început cu Eva de la terasa cu frigărui care vorbește limba canadiană, adică o engleză cu accent unguresc și cu bărba-său, grăsunul cu ochelari pe care am uitat cum îl cheamă, că era mai mult plecat la Sihanoukville să cumpere copane. Normal, prin ei am cunoscut-o Hen, israeliana cârlionțată care servea pe la mese atât de plină de ea încât zici că tocmai i se retrocedase insula.

Cambodgia--7

Apoi s-a lipit Manuel, din Argentina, pe cât de simpatic pe atât de îndrăgostit de italianca Gloria, pe care o iubea și compatriotul ei Nichola, blondul din Torino, dar ea n-avea ochi pentru dânșii. Ne-am dus alături, la Monkey Island, să ne cunoaștem cu Marine și Julia, cele două franțuzoaice care plecaseră împreună în Asia și, fiind atât de diferite, se despărțeau din când în când, mergeau fiecare de capul ei și se reuneau, mânate de dor, după câteva săptămâni de înstrăinare.

Rezemată de bar era Nichola, care-și purta cele o mie de tatuaje din Australia către Anglia natală, unde o aștepta Crăciunul. Și chilienii ăia doi, fată și băiat, frumoși ca niște fotomodele, care nu erau nici homo, nici cuplați. Și israelianul cu gura mare și succes redus la gagici. Sau gașca aia de spanioloaice cu nume atât de ciudate încât le-am olvidat. Și cehoaicele alea două drăguțele foc de la crâșma cu sangria care s-au sărutat atât de intens cu niște surferi de apă dulce încât au plecat singure pe cameră. Et moi dans mon coin…

Cambodgia--4

Pe Tui Beach, în față la Paradise Bungalow. Orbitor, aripa stângă, cum vii.

La masa mea, în fiecare seară erau între 10 și 20 de oameni, atrași de părul alb, de indulgența față de nonsensuri și de capacitatea de a spune prostii în 7 limbi și rusește, asemeni poetului Mihai Beniuc. Chit că unii dintre noi abia se țineau pe cele patru picioare, rost de mers la somn nu era până nu opreau otomanii boxele. Așa stau lucrurile pe Tui Beach, plaja principală, buricul Koh Rong-ului.

Koh Rong Sanloem, zis și Koh Right.

Cine vrea serenitate n-are decât să se autoexileze pe numitele Long Beach sau Lonely Beach, dar ce farmec are să stai cuminte pe o insulă nebună, în condițiile în care Natura, cu intuiția ei formidabilă, a construit alături un alt ostrov, mai mic, Koh Rong Sanloem (se citește Sanlâm), atât de cumințel de zici că e făcut nu din piatră și nisip, ci din spirit de frondă.

Cambodgia--17

Koh Rong Sanloem. Another fish dish.

În Saracen Bay, golful adânc care face insula să semene cu o potcoavă, chiar și marea la flux intră tiptil, în vârful picioarelor, să nu deranjeze honeymoonerii. O pasăre sau o șopârlă, dacă scapă neatente vreun țipăt caracteristic, duc imediat mâna la gură și-și cer scuze celor prezenți pentru indiscreție.

Toată liniștea care lipsește de pe insula mare s-a aciuat aici, adăugându-se păcii rezidente. Iar toate zgomotele care sălășluiau cândva pe Sanloem au fost expulzate 10 mile mai la nord cu interdicția de a se mai apropia vreodată de Golful Sarazinului.

Prin contrast cu vecinul său nordic, Koh Rong Sanloem și-ar merita supranumele de Koh Right. Vorba unui clasic, se merită.

Cazări.

Koh Rong:

Tree House Bungalows – la capătul nordic al Tui Beach. Are plăjuța sa privată și, așa cum îi zice numele, câteva căsuțe în copaci. E ceva mai liniște, deși basul și cu toba mare răzbat până aici dacă bate vântul cum nu trebuie. Resortul are curent electric non-stop, bungalow-urile au băi proprii, ventilatoare și plase de țânțari. Wi-fi-ul merge când nu fac greșei escavatoriștii. La restaurant se mănâncă foarte bine. Șezlonguri. Drăguț și verde. Evită bungalow-urile de lângă rezervorul de apă, roiesc țânțarii pe acolo ceva de speriat. Prețuri: de la 45 USD pe noapte pentru un Standard Bungalow la 65 USD pentru un Tree House.

Paradise Bungalows – tot spre nordul Tui Beach. Resortul este ținut de un neamț și o cambodgiancă foarte cumsecade. Localizarea, restaurantul-terasă cu vedere la mare, dar mai ales amabilitatea și fluența în engleză a personalului merită toți banii. Se gătește organic, cu minimum de ingrediente din import și fără MSG. Între 35 și 100 USD pe noapte pentru un bungalow.

Am stat în cele două resorturi de mai sus, deci mă pot exprima la prima mână. Există multe cazări mai ieftine, în special către centrul plajei Tui, dar e problema cu gălăgia.

Koh Rong Sanloem

Paradise Bungalows Koh Rong Sanloem

Paradise Bungalows, Koh Rong Sanloem

Paradise Bungalows – aceiași proprietari ca pe Koh Rong, dar operațiunea de pe insula liniștită e pornită mai de curând. Căsuțele sunt aproape noi, așezate frumos la câțiva metri de plajă, același meniu bogat și frumos echilibrat la restaurant, manager neamț, muzică bună și dată încet, transfer gratuit la și de la port, ireproșabil. 30-80 USD pe noapte, în funcție de sezon și de tipul de bungalow.

Moonlight Resort Koh Rong Sanloem

Moonlight Resort, Koh Rong Sanloem

Moonlight Resort – o țăcăneală absolută ca design. N-am stat acolo, dar mi-am băgat un pic nasul. Căsuțele sunt rotunde, restaurantul seamănă cu o navă spațială, rezultatul e o combinație de The Shire cu Capadoccia, adică ultimul lucru pe care te-ai aștepta să-l vezi pe o plajă cambodgiană. Scumpuț, desigur, între 90 și 150 USD pe noapte.

Pe Sanloem se poate merge cu speedboat, cu un longtail boat local sau cu barca de aprovizionare care face zilnic ture între Sihanoukville și cele două insule. În funcție de soluția aleasă, transferul poate dura între 15 minute și o oră. Până la Sihanoukville faci între 45 și 120 de minute. Cel mai simplu e să mergi cu cei de la Speed Ferry.

(La Siem Reap nu m-am dus. De-al naibii. Sfârșit.)

Mai multe imagini în galerie.

Vezi galerie imaginiIntră în galeria de imagini a articolului

Comentarii - 8 Comentarii

  1. carmen dima says:

    Nu m-am lamurit, Brad dear, cum se ajunge acolo, pt ca citind in stilul asta varza, m-am minunat si m-am ras, ca sa citez si eu niste clasici…multi!Desi sunt o tipa cumsecade de obicei, recunosc ca la spovedanie, ca am comis pacatul invidiei-habar nu am daca pacatul asta se mai contabilizeaza acum! Cum dracu…ptiu, Doamne!…de le gasesti????

  2. Vlad says:

    Update: poliția oprește muzica la 12, inclusiv. Dacă nu te conformezi, rămâi fără mixer sau stație. S-a dus vremea cu party-ul până la 4 dimineață, investitorii chinezi s-au apucat de nivelat junglă pentru aeroport, la Paradise erau români la mese vorbind despre legea fumatului. Pe scurt, s-a stricat Vama. În afară de un bar mișto pe long beach ținut de un israelian care pare fugit din Mosad.

    • @Vlad: vrei să spui că de pe 12 până pe 25 decembrie s-a instaurat domnia legii? Bine ar fi. Am militat pentru asta la toți proprietarii de resorturi, bărci și restaurante. Faza cu românii nu știu cum s-o interpretez, mai ales venind de la un român. Aeroport pe Koh Rong e o glumă. Poate pentru deltaplane. Dar lasă-i să viseze.

  3. Luka says:

    In cele din urma a sosit si partea a doua si iti multumesc 🙂
    La cazari e cazul sa rezerv ori se rezolva si la fata locului oare? Intreb pt ca am citit pareri ca ar fi mai ieftin daca mergi in persoana fata de rezervat online.
    Mersi.

    • @Luka: Eu aș zice să-ți rezervi din timp prima noapte oriunde ajungi și pentru restul să te descurci la fața locului. Nu e întotdeauna mai ieftin face-to-face. Depinde de loc, de om, de sezon, de gradul de ocupare.

      • Luka says:

        Bun, revin cu update. Am rezervat, totul minunat, nu am mai ajuns. Cu 2 zile inainte de a ajunge au fost valuri, o barca s-a scufundat, vreo 10 persoane au fost salvate, totul ok pentru ei. Am anulat. Frumos si in Phnom penh…tuk tuk, sir?

Lasă un comentariu