Tedoo cu Brad Florescu

Adevărul despre Belgrad

Belgradul mi-a dovedit încă o dată că prejudecățile cu care suntem infestați permanent nu fac decât să ne priveze de experiențe care ne-ar putea îmbogați viața. Belgradul este un oraș superb, care și-a lins bine rănile războiului și privește încrezător spre viitor. Am văzut doar două clădiri care mai purtau urmele bombardamentelor de acum 9 ani. Multe clădiri afectate de război au fost reparate între timp.

serbia belgrad god sa

Se zice despre București că arată ca după bombardament. Ei, aș…Am văzut un oraș bombardat pe bune. Arată de 199 de ori mai bine. Se numește Belgrad și e capitala vecinei noastre, Serbia.

De la București la Belgrad sunt în jur de 660 de kilometri. Funcție de trafic, faceți cam 8-10 ore. Dacă locuiți în sud-vest e și mai bine. De la Drobeta până la destinație am făcut 3 ore, incluzând două scurte opriri pentru fotografii. Citiți mai multe despre drum în articolul ăsta.

Fix acum 9 ani, în martie 1999, NATO a aruncat primele bombe peste Belgrad. Mărul discordiei era tot provincia – actualmente statul independent – Kosovo. Multe clădiri istorice au fost distruse sau afectate. Bombardamentele au produs stricăciuni și infrastructurii (șosele, poduri, rețele de utilități). În plus, Serbia a suferit ani de zile de pe urma embargoului internațional și a conflictelor interetnice. Mă așteptam să găsesc un oraș la marginea colapsului. Cenușiu, uitat de vreme, dărăpănat și violent. Speram, totuși, ca așteptările mele să fie înșelate măcar puțin.

Belgradul mi-a dovedit încă o dată că prejudecățile cu care suntem infestați permanent nu fac decât să ne priveze de experiențe care ne-ar putea îmbogăți viața. Belgradul este un oraș superb, care și-a lins bine rănile războiului și privește încrezător spre viitor. Am văzut doar două clădiri care mai purtau urmele bombardamentelor de acum 9 ani. Multe clădiri afectate de război au fost reparate între timp.

Cele două râuri care-l străbat – Dunărea și afluentul său, râul Sava – par a avea darul de a curăța tot ce e rău în acest oraș și de a-l alimenta permanent cu speranță și energie. Am văzut atâtea figuri vesele, destinse, încât nu mi-a venit să cred că, acum doar două săptămâni, oamenii aștia surâzători protestau în piețe și aruncau cu cocktailuri Molotov în Ambasada SUA.

În primul rând, Belgradul e un oraș cu personalitate. Centrii săi de greutate și interes sunt clar definiți și toate drumurile te duc natural către unul dintre ei. Orașul e construit pe colinele ce străjuiesc Dunărea și Sava și totul pare a curge. Urci, cobori, urci, cobori. E un oraș cu sens.

În al doilea rând, clădirile sunt foarte bine conservate. Vorbim aici de clădiri vechi, cu o valoare artitectonică remarcabilă. Şi nu sunt câteva zeci, ca în centrul Bucureștiului. Sunt sute, mii de clădiri superbe care, împreună, alcătuiesc Centrul Vechi, inima civică a Belgradului. Că vorbeam de civism: orașul are o zonă exclusiv pietonală – Bulevardul Prințul Mihail – lungă de câțiva kilometri, care adună toată suflarea Belgradului. Aici se discută, se bea cafea, se fac cumpărături sau se iese la plimbare. La ora apusului, mii de oameni străbat bulevardul către parcul de lângă vechea cetate. E un ritual al belgrădenilor să privească soarele stingându-se în apele Dunării. Se spune că Belgrad are unul dintre cele mai frumoase apusuri de soare din lume. N-aș putea să constrazic această afirmație.

Viața de noapte e bogată, dar departe de decadența altor capitale europene (Amsterdam, Berlin sau chiar Budapesta și București). Afișele de pe ziduri anunțau concerte (urma să vină Chris Rea), petreceri tematice, expoziții și festivaluri. Totuși, din punct de vedere al “datului în stambă”, orașul mi-a lăsat o impresie destul de spartană. Poate n-am hălăduit eu destul.

Pentru cei care vor mai mult cultură decât dezmăț, Belgradul are multe de oferit. Numai pentru muzee îți trebuie câteva weekend-uri la rând. Băieți, mergeți neapărat la Muzeul Nicola Tesla, un inventator de geniu despre care se spune că “a inventat secolul XX”. Aveți aici o listă întreagă de atracții istorice și culturale.

Restaurantele sunt curate și cochete. Mâncarea sârbească este excelentă, dar destul de grea, pentru că ingredientele de bază sunt carnea, carnea și carnea. Există și restaurante internaționale unde puteți mânca lucrurile cu care sunteți obișnuiți. Atenție: nu e ieftin. Prețurile la un restaurant de 4 stele sunt similare cu cele din București.

Ieftine nu sunt nici hotelurile. Aici chiar e o problemă. Oferta de cazări e limitată, iar prețurile sunt surprinzător de mari. Cu chiu cu vai am găsit un hotel de 3 stele aproape de centru. Se numește Prag Hotel. Cred că a fost construit acum 1.000 de ani și de atunci nu s-a mai atins nimeni de el. Dacă vreți să îi explicați cuiva conceptul de “basic”, duceți-l o noapte la hotelul ăsta. 75 de euro pe noapte, cu mic dejun inclus. Servicii ca pe vremea lui Ceaușescu (respectiv, Tito). Nici poze nu i-am făcut, că mi-era că se strică aparatul foto.

Nu-i vorbă: există și hoteluri mai spălate, bătând chiar spre lux. Cel mai bun din Belgrad e Hyatt-ul. Dar trebuie să fiți pregătiți să plătiți de la 150 de euro în sus pe noapte pentru un hotel care vă oferă mai mult de un pat și o chiuvetă. Costurile astea nebunești sunt generate, pe de o parte, de lipsa ofertei (sunt puține paturi în oraș) și, în al doilea rând, de numărul mic de turiști leisure care vin aici. Cei care vizitează Belgradul sunt, în mare parte, oameni de afaceri. Şi când plătește firma…

Cum se circulă: relativ bine. Străzile din Centrul Vechi sunt destul de înguste. La ora la care am ajuns noi (3.30 pm) era cam aglomerat. Dar sârbii au fost băieți deștepți și au construit o șosea de centură cu 4 benzi pe sens care, în ciuda numelui, trece prin oraș. E de fapt o autostradă internă, de genul celei care străbate Atena sau Salonicul. Din ea, poți ajunge în câteva minute în orice punct al orașului. Şi, din orice punct al orașului, poți ieși pe autostradă către Nis (în sud), Zagreb (sud-vest) sau Budapesta (nord). Capitala Ungariei e la 400 de kilometri și e autostradă all the way.

Câteva lucruri pe care nu le știam despre Belgrad:

  • Este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa. A fost înființat în secolul 3 B.C de către celți. În 1423, devine Capitala Serbiei Independente. În 1459, apare pe harta lumii și Bucureștiul.
  • Regiunea Belgradului a fost locul de naștere a celei mai mari culturi preistorice din Europa. Cultura Vinca, ale cărei vestigii au fost descoperite la 14 kilometri de oraș, datează de acum 7.000 de ani.
  • Belgradul este al 4-lea oraș ca mărime din Sud-Estul Europei, cu o populație de un milion și jumătate de locuitori (la recensământul din 2002). Pe primele 3 locuri se plasează Istanbul, Atena și Bucureștiul.

M-aș mai duce? Cu prima ocazie.

Comentarii - Niciun comentariu

Lasă un comentariu