Tedoo cu Brad Florescu

Cum decurge un visa run în Thailanda

Am fost avertizată că este extrem de obositor să fac visa run “dintr-o bucată” şi că mai bine ar fi să dorm o noapte undeva pe drum. N-am ascultat şi iată ce s-a întâmplat.

Toate persoanele care stau o perioadă lungă în Thailanda sunt obligate să iasă din ţară odată la 90 de zile. Ies şi intră din nou. Se numeşte visa run. Există companii care vând bilete pentru excursii până la graniţă. Din Phangan plăteşti 1700 THB (40 EUR),  te plimbi 1.000km cu vaporul şi microbuzul, primeşti patru ştampile pe paşaport şi ai rezolvat. Am fost avertizată că este extrem de obositor să o fac “dintr-o bucată” şi că mai bine ar fi să dorm o noapte undeva pe drum. N-am ascultat şi iată ce s-a întâmplat:

3:45 Sună ceasul. L-aş arunca cât colo şi m-aş întoarce pe partea cealaltă să-mi continui somnul. Am adormit abia acum trei ore, nu e corect!

4:00 Sunt îmbrăcată, spălată, pieptănată. Îmi beau cafeaua pe terasă. Soarele e mai norocos decât mine, mai are două ore de somn. Plus că s-a culcat mult mai devreme decât am reuşit eu să o fac.

4:15 Ultima ţigară, pun mâncare în castronul lui Pangururan, încui casa, îmi iau geanta pregătită cu tot ce-mi trebuie de cu seara. Am pus “Copiii de la miezul nopţii” – cam grea, dar e ultimul roman necitit din tot ce am reuşit să aducem din ţară, paşaport, bani, ţigări, şal, iPod, şerveţele uscate şi umede. Asta e tot ce-mi trebuie pentru o zi pe drum.

4:20 Plec cu Unirea spre Thong Sala. O las în port toată ziua, nu i se întâmplă nimic. Mă rog, e admirată de toată lumea, dar cu asta s-a învăţat deja.

4:40 Ajung la port. Am fost tentată să merg mai repede pentru că drumul era pustiu. Mi-a răsunat vocea lui Brăduţ în cap de nu m-am văzut: “mergi încet!”.

4:45 Sunt deja pe vapor. Sunt puţini pasageri, aşa că profit să mă întind pe trei fotolii şi să-mi continui somnul. Nu prea-mi iese, aud toate vocile din jur. Doi ruşi s-au instalat undeva pe aproape şi vorbesc ca ruşii – extrem de tare, ca şi cum o lume întreagă ar trebui să-i audă.

7:15 Simt o rază de soare pe faţă, hm, cred că am reuşit să aţipesc şi acum trage soarele de mine să mă trezesc. Acelaşi sentiment de împotrivire, dar nu am ce face, vaporul a încetinit, semn că am ajuns în portul Donsak.

7:20 Cobor de pe punte cu ochii cât cepele să nu ratez plăcuţa cu “KS Visa Run Service”. E prima oară când fac asta, trebuie să fiu atentă să nu nimeresc în alt microbuz şi să ajung, Doamne fereşte, la Bangkok.

7:35 Am arătat biletul de trei ori, nerăbdătoare să mă urc în microbuz şi să ocup un loc bun. Wait a minute mi s-a spus la primul microbuz. You, next la al doilea. La al treilea wait a minute. Din nou? Nu se poate, ceva e dubios. Ăia care mi-au vândut biletul sigur m-au păcălit. Al doilea wait a minute s-a sfârşit cu o mâzgăleală de cariocă albastră, waterproof în palma mea dreaptă. For ticket back to Koh Phangan. Ah, ce bine, pare un fel de garanţie că nu voi fi abandonată pe drum.

7:40 Pornim, 32 de oameni în 3 microbuze. Al meu e nou, cu scaune de piele şi pasageri mai puţini decât locurile disponibile. Ia să vezi că mă întind iar şi dorm. Ah, nu, domnul din Hawaii (aflu  pe drum originea) se mută pe rândul meu. Oricum e mai bine cu două scaune decât cu unul. Mă ghemuiesc cumva şi aţipesc.

10:20 Oprim pentru micul dejun. Nu am idee unde suntem. Îmi cumpăr o prăjitură mare şi un suc de portocale. Îmi place să mănânc dulce dimineaţa; am şi recomandare de la medic din cauza tensiunii mici.

10:25 Şoferul ne verifică paşapoartele, să avem Departure Card cu ştampilă. Avem toţi. Ah, e un puşti care nu are. Nu ştiu ce s-a întâmplat, zice el cu ochii mari, presimţind pericolul. Are ştampilă de intrare în ţară numai pe paşaport. Problem, border will stop you, call the police. Săracul, nu s-a prins că şoferul glumeşte şi s-a scurs de pe scaun de frică.

Fac o paranteză ca să explic ce-i cu hârtia asta. O primeşti la intrarea în Thailanda, o completezi cu datele personale. Jumătate este Arrival Card şi rămâne la vameş, cealaltă jumătate ţi se capsează de paşaport şi o ţii acolo până la ieşirea din ţară, când ţi-o ia alt vameş. Ştampilele de intrare şi ieşire se pun şi pe hârtie şi pe paşaport.

10:30 Pe repede înainte primim toţi hârtiile, suntem somaţi să le completăm NOW, deşi mai sunt două ore până când ajungem în vamă. Toată lumea completează conştiincioasă, ca la extemporal la şcoală.

10:35 Minibus, minibus. Quick, quick. We go NOW!

10:40 Încerc să citesc. Nu pot, mi se face greaţă. Şoferul merge cu suta la oră şi frânează brusc când apare un obstacol, de obicei o motoretă. Bine că frânează!

12:00 Oprim din nou. Mă doare gâtul, mi-au amorţit picioarele. Am ajuns în vamă.

12:20 Am ieşit din Thailanda, stau la coadă să intru în Malaezia. Cele două puncte de frontieră sunt la 70 de metri, distanţă pe care o parcurge toată lumea pe jos, cu paşapoartele în mâini.

12:40 Am intrat în Malaezia, am ieşit din Malaezia. Stau la coadă să intru înapoi în Thailanda.

13:00 Am intrat din nou în Thailanda. De când nu mai fusesem pe aici. Mi se făcuse dor!

13:10 Quick, Quick. Minibus, we go NOW! Plecăm. În altă configuraţie decât pe drumul de venire, pentru că o parte dintre călători merg la Trang. Nimeresc într-un microbuz vechi şi obosit, cu scaune mici şi incomode. Bafta mea că nimeni nu vrea să stea în spate, am patru scaune numai pentru mine. O să mă întind şi o să dorm.

14:30 Oprim pe marginea drumului. Microbuzul de Trang ne-a prins din urmă şi ni-l transferă pe puştiul fără Departure Card. L-au ţinut mai mult ca să îi rezolve problema.

15:30 Am înţepenit pe cele patru scaune, nici vorbă de somn. Ce bine că poposim pentru prânz. Ce rău că nu-i nimic de mâncare în locul ăsta.

15:40 Plecăm în mare viteză. Ultimul vapor pleacă la 18.00 de la Donsak şi până acolo mai sunt 200km.

16:00 M-am mutat pe alt scaun ca să evit ţopăiala provocată de lipsa suspensiilor. Parcă e ceva mai bine aici, e şi mai moale. Ascult muzică.

17:00 Nu ar trebui să mai dureze mult. Sper să ţină bateria iPod-ului. Şi răbdarea mea. Dacă nu prindem barca de 18:00 trebuie să o aşteptăm pe cea de noapte. Brrrr, nici un vreau să mă gândesc – pleacă la 22:00 din Donsak şi îi ia 6h să parcurgă cei 100km până la Koh Phangan.

17:30 Ajungem în port. Uraaaa, prindem barca de 18:00!

17:35 Şoferul îmi verifică “ştampila” albastră din palmă, sunt în regulă, îmi cumpără bilet.

17:50 Sunt instalată în fotoliu, cu vedere la apus. Koh Phangan, here I come (back)!

20:30 Păşesc pe insulă. Unirea mă aşteaptă cuminte şi mă duce domol acasă.

20:55 Ajung pe terasa casei. Văd că uşă de la bucătărie e deschisă. Ne-au călcat hoţii! Ah nu, Pangururan, cel mai descurcăreţ motan, a învăţat să se hrănească singur – a împins uşa, s-a urcat pe frigider şi a mâncat direct din pungă.

21:15 N-au trecut decât 17 ore şi jumătate. Întinsă în pat, îmi ia câteva minute să mă acomodez cu atâta spaţiu numai pentru mine.

21:30 Adorm.

Comentarii - 9 Comentarii

  1. dan says:

    Vreau si eu in TAI . Daca nu merg in excursie si iau avionul din Roma imi da viza la intrare de 15 sau 90 zile ? Ar trebui sa-mi iau viza din Bucuresti ?

    Multumesc

    • Tedoo says:

      Buna, Dan,
      La intrarea in Thailanda, fiind cetatean roman, primesti visa on arrival pentru maximum 15 zile. Uite aici informatii detaliate despre vize: http://thaiembassy.ro/visa.html.
      Daca hotarasti sa-ti iei viza de turism, poti aplica pentru ea la Ambasada Thailandei la Roma, nu trebuie sa mergi la Bucuresti pentru asta.

      In Filipine si Vietnam nu am locuit niciodata si nu te putem ajuta cu informatii despre conditiile de trai.

      Cu drag,
      Elena

  2. dan says:

    In Filipine sau Vietnam ati fost ? Sunt Romani,se poate traii?

  3. Carmen says:

    Buna Elena,
    Probabil ca ai mai primit intrebarea asta de cateva zeci de ori:).
    Eu si sotul meu vrem sa petrecem cateva luni, (probabil mai mult de 6) in Ko Phangan. Plecarea ar fi undeva la inceputul lunii iulie.
    In prezent locuim in Dubai – sotul meu isi termina contractul de munca in iunie si ar fi o ocazie buna sa ne luam o vacanta mai lunga.
    Am luat deja legatura cu consulatul Thailandei de aici si mi-au spus ca singura posibilitate este viza turistica de de 6 luni, cu 3 intrari si cu visa run la fiecare 60 de zile. Exista si posibilitatea sa obtinem o viza de 1 an cu multiple intrari? Voi cum ati procedat?
    In plus, ati putea sa ne recomandati niste bungalow-uri de inchiriat (sa fie cu bucatarie utilata, aer conditionat si cel mai important, sa aiba conexiune la internet) pe termen lung in Ko Phangan (nu chiar in zona cea mai turistica, dar sa fim oarecum aproape de facilitati, sa putem sa ne facem piata, etc)?
    Daca ai niste contacte si alte recomandari pentru noi, te rog mult trimite-mi un e-mail.
    Multumesc mult,
    Carmen

  4. Valentina says:

    Buna Elena,

    Mi-a placut sa citesc jurnalul tau de excursie visa run si am vizualizat perfect microbuzl, barca si stampila de pe mana :))). In luna noiembrie am fost 3 saptamani in Tailanda si m-am indragostit de tara asta. Planuiesc ca in martie sa ma intorc si sa raman minim un an in Koh Tao (o sa fim vecini :P)
    Deocamdata sunt in faza de strans bani ca sa imi pot permite sa devin instrctuor de diving cu speranta ca in 3 luni maxim sa pot sa incep sa imi castig existenta din cursurile pentru turisti.
    In ceea ce priveste viza daca am inteles bine trebuie sa plec cu viza de turist de la ambasada de aici (acum locuiesc in Barcelona) si apoi sa ma abonez la viza run.
    Am deja niste prieteni in Koh Tao, instructori de diving, care ma vor ajuta cel putin cu recomandari in privinta cazarii, inchirierii de scuter etc, dar nu realizez inca daca mai trebuie sa tin cont si de alte aspecte cand ajung acolo.
    Oricum e genial sa stiu ca sunteti in Koh Phanang si ma gandesc ca daca voi ati resuit sa ramaneti acolo o sa reusesc si eu 🙂

    toate cele bune,
    Valentina

    • Tedoo says:

      Buna, Valentina,
      Noi nu mai stăm pe Koh Phangan de anul trecut din mai. Ne-am mutat în nord, în Chiang Mai.
      Pentru o ședere mai lungă, trebuie să obții viză de business, de lucru sau de educație. Viza de turist la București se dă cel mai des pe 1 lună de zile.
      Multă baftă și spor la treaba, să îți vezi visul împlinit.
      Cu drag,
      Elena

  5. Aurel says:

    Buna . Vreau sa merg si eu in luna noiembrie in Thailanda . Am inteles ca trebuie viza de turist pt o perioada mai mare de 15 zile. Acum locuiesc în Germania . Trebuie să merg la Bucuresti pt viza sau o pot obtine din germania ?daca pot obtine viza din germania imi puteti spune unde si ce documente trebuie să am la mine si daca imi trebuie programare sau ceva de genul.

    • Tedoo says:

      Toate răspunsurile la aceste întrebări le poți afla cu ușurință sunând la Consulatul Regatului Thailandei din zona unde locuiești.

  6. […] stă în sudul Thailandei trebuie să dea o fugă până în Malaezia sau Myanmar. Cei din Bangkok și din est o taie spre Laos sau Cambodgia. Din Chiang Mai cele mai […]

Lasă un comentariu la Aurel