Tedoo cu Brad Florescu

Ultraportabile (9). UPDATE: Am mâncat un abajur…

De unde se vede că roboții de tradus pot dăuna grav sănătății. Mintale în primul rând.

Ne-am mulțumit cu două porții de calmar care se arsese de viu doar pe sine.

Înainte de toate se cere să ne definim termenii. O “mâncătorie” thailandeză (traducerea abruptă a lui Bloțu din englezescul “eatery”) este un local, o ospătărie, compusă dintr-o dugheană unde se gătește și câteva mese de plastic sau bambus la care se servește masa. De regulă mâncătoriile ființează în aer liber, în locuri cu chirii ieftine sau deloc.

La capătul nordic al plajei Khanom există câteva astfel de mâncătorii, aliniate modest la câțiva metri de linia fluxului. Cum satul e mic și e cuviincios să te pui bine cu toți vecinii, în fiecare zi luăm masa la altă mâncătorie. Astăzi i-a venit rândul celei de-a treia din șir, ținută de trei doamne (probabil surori sau verișoare), fiecare cu sarcinile sale bine determinate: una gătește, una servește, a treia face notele de plată, încasează și dă restul.

Am pus-o pe Elena la o masă și m-am dus să cer un “menu”. Mi s-a înmânat unul în thailandeză. Limba asta e foarte greu de vorbit. De scris și citit e aproape imposibil. Un meniu în engleză n-or avea? Calculatoarea a scotocit un pic sub tejghea și a scos un teanc de foi A4 plastifiate și legate cât de cât între ele. Meniul pentru străini, în caz că.

Am luat paginile la răsfoit. Era un meniu în engleză. Cuvintele erau scrise corect sau aproape corect. Dar sensul lor m-a bulversat. Am văzut multe traduceri anapoda prin Asia, dar meniul celor trei surori-verișoare a ridicat ștacheta ca Serghei Bubka pe vremuri la săritura cu prăjina.

Pesemne că și Gânditorul de la Hamangia a ajuns în celebra sa postură tot răsfoind un astfel de meniu. Cu spiritul meu analitic, veșnic iscoditor, încercam să găsesc sens în denumirile alimentelor, scrise evident într-o engleză codificată, pentru inițiați. Formulam întrebările serios, cu voce tare, în timp ce Elena se îneca de râs pe băncuță trezind din somn toate potăile de pe plajă:

Am rupt abajurul. Sper să-ți placă.

E proaspăt, doamnă?

Ce gust o avea  “Crevetele forțează pe cel gătit, crud’?

Din ce-o fi preparat “Abajurul este rupt”?

Cât de picant ar putea fi “Fierbe numele de familie al pământului tinerei menstruații Chineze”?

(“…și, mai ales, de când s-a apucat tata de gătit?“)

N-am găsit răspuns la niciuna dintre întrebările de mai sus. Am nevoie de întăriri. Te rog să răsfoiești și tu oferta mâncătoriei de pe plajă, să-ți alegi felul preferat și să mi-l transmiți într-un comentariu la acest articol. Duminică seara adun voturile, iar luni la prânz promit că mă duc și comand cele mai alese trei specialități. Nu promit că le și mănânc. NU.

Vezi tot meniul în galeria foto.

PS 1: Am ales calmari la grătar. Delicioși.

PS 2: Fetele măcar s-au străduit. Cinste lor.

PS 3: Știu deja ce-o să iasă pe locul I. Am zis NU.

UPDATE, MARȚI

Azi pe la două am plecat din nou spre restaurantul cu pricina. Nici ploaia torențială nu m-a putut opri să onorez promisiunea de a încerca trei dintre felurile de mâncare prezentate atât de șuchiu pe meniul mâncătoriei. Și așa întârziasem cu o zi.

Două dintre filele meniului, și anume cele mai spectaculoase, dispăruseră fără urmă. Am insistat la doamne să mi le dea, altfel nu aveam cum să comand celebrul “A Lampshade is Broken”. Au zis ca nu, că doar astea sunt, că alte pagini n-au. De unde trag concluzia că în Khanom se citește Tedoo (probabil cu ajutorul aceluiași program de traducere automată cu care s-a însăilat și meniul). Noroc că aveam telefonul la mine și le-am arătat pe fotografiile de acum câteva zile ce vreau să mănânc. Și anume:

A Lampshade is Broken.

A Lampshade is Broken

Am aflat între timp că, în limba thailandeză, felul respectiv de mâncare se numește de fapt Po The, adică “portul rupt”. Numele – foarte sugestiv – își găsește explicație în castronul măricel cu supă acrișor-picantă, în care înoată toate vietățile marine comestibile la scară largă: pește, calmari și creveți. Cu alte cuvinte, s-a rupt portul de pescari și s-a deșertat tot în oala bucătarului.

Po The este un fel de Tom Yam Goong (supă picantă de creveți) la care se adaugă și alte de-ale mării plus coriandru. Absolut delicios.

Mix the Vermiform Appendix

Mix the Vermiform Appendix

E o salată de măruntaie (nu mi-am dat seama dacă sunt intestine, burtă sau alte dedesubturi) amestecate cu ceapă, coriandru, roșii, lemongrass tocat mărunt, ardei iuți. Bunicică dacă o mănânci cu gura. Dacă o treci și prin minte nu prea-ți vine să te atingi.

The Liver is Sweet

The Liver is Sweet

Felul de mâncare despre care un cititor scria “sună ca un diagnostic medical” are toate șansele să devină preferatul meu pe termen nedeterminat. Este un soi de Laap Moo (salată de porc isaneză), doar că în loc de carne se pune ficat. Mai conține ardei iute după gust, ceapă, coriandru, suc de limetă și sos de pește. Demențial. În thailandeză i se zice Tapuan.

Lista de ingrediente i-o datorez Elenei, care a luat totul la gustat, inclusiv porcelile (în ciuda faptului că este pescetariană) și, cu geniul ei papilogustativ, a demontat fiecare fel de mâncare în elemente componente.

Din păcate nu aveau “Boil family name of land menstruation young Chinese”. Ieri a fost închisă piața și presupun că n-au avut de unde să cumpere chinezi proaspeți.

La cele trei feluri mai sus menționate am adăugat (preventiv, că nu știam ce vine) un Laap Moo clasic, un orez prăjit cu fructe de mare, un orez la abur, două cola și o sticlă de apă. Total notă: 550 THB, adică 13 EUR.

Mulțumiri celor care s-au pus la mintea mea și au intrat în joc. Să ne fie de bine!

portege big Ultraportabile (8).Cea mai mare greșeală din istoria omenirii.Seria “Ultraportabile – povești  ușoare și rapide” este redactată și publicată pe un ultrabook Portégé pe care TOSHIBA România mi l-a oferit ca să-mi fie mai ușor la drum. Și-mi este.

Comentarii - 10 Comentarii

  1. Masli spune:

    eu vreau sa incerci a lampshade is broken hahahahahaaha : ))))))

  2. Corina spune:

    Cele mai tari sunt mixurile ! Mai hipsterește decât mix the sea nu cred să existe ! Dar votez pentru “mix the vermiform appendix”
    Și un sfat prietenesc : dacă după ce comanzi asta se apropie vreo tăntică de tine cu o ditamai macheta în mână… fugi cât poți de tare nu mai e nevoie să aflăm al cui appendix e mixat și nici cu ce ! :D

  3. Ariel spune:

    Eu aș încerca:
    - mix white fungi
    - the tail is raw, the cooked

    spor

  4. Andrei spune:

    Salut Brad! Cam cat costa una din minunatiile astea la restaurantul respectiv? Gen calmari/creveti la gratar? In lei,euro, usd ce vrei tu. Imi place sa mananc gustos. Am fost in Bangkok in 2007 si imi place mancarea. Ma tot bate sotia la cap sa ne mutam in Thailanda pe la plaja undeva dar eu nu stiu ce-as putea face toata ziua pe acolo. Ma gandeam sa incepem cu statul o luna intr-o casa inchiriata sa vedem cum este. Ne mai gandim. Vedem. O zi buna!

  5. Andrei spune:

    Gata,vazusi! :) Mai ieftin ca la Romanica, dar se putea si mai ieftin.

  6. Sandra spune:

    Menstruation young Chinese :)

  7. MT spune:

    Da, frate, ala ultimu’ trebe’ sa fie Dumnezeul mancarurilor! Adicatelea, am mai pacatuit noi la vreme de interdictie lunara, dar sa mananci o menstruatie de chinezoaica tanara, iubirea, chiar ca raritate culinara de 6 stele Miselin!

  8. Marius W. spune:

    Traducerile ca traducerile, dar mâncarea arată delicios!

  9. […] așa, așa l-am botezat noi. E „mâncătoria” aceea cu meniu halucinant despre care am scris aici. Se mănâncă fantastic de bine și foarte ieftin. Cine vrea thai food și fructe de mare aici să […]

Lasă un comentariu