Tedoo cu Brad Florescu

Thailander 2 a pornit la drum. Cu cântec, înainte!

Proiectul “Thailander, Turul Thailandei pe o motoretă cu ataş” – premieră mondială – este susţinut de biroul pentru Balcani al Autorităţii pentru Turism a Thailandei. Faza I a acestuia s-a derulat în perioada martie-aprilie 2010 şi a cuprins 7 provincii din sudul Ţării Zâmbetelor, acoperind o distanţă totală de 3700 de kilometri.

Vecinii mi-au spus că sunt nebun şi că nimeni n-a mai încercat aşa ceva până acum. Le-am răspuns că se înşală. Au mai încercat-o un băiat şi o motocicletă albastră şi le-a ieşit 😉 Se întâmpla acum un an, în Sudul Thailandei.

De data asta o să fie un pic mai greu. Thailander 2 va acoperi centrul şi Nord-Vestul ţării, de la Surat Thani până la Triungiul de Aur, unde Thailanda, Laos-ul şi Burma îşi dau mâna peste Mekong. Traseul acoperă 11 provincii, majoritatea muntoase. Am calculat o distanţă totală de circa 7000 de kilometri, dar cine ştie câţi vor fi până mă întorc acasă, la femeie şi motan?

Problema e că peste 4 zile începe  Festivalul Songkran, Anul Nou Thailandez, una dintre cele mai colorate şi mai dezinhibate sărbători de pe Glob. Toată nebunia durează o săptămână. La sugestia T.A.T., am stabilit să petrec Songkranul în Mae Hong Son. Dar de aici până acolo sunt aproape 2000 de kilometri şi până ieri n-am putut să plec, din cauza ploilor. E nerealist să acopăr distanţa asta pe trei roţi în 4 zile. Am apelat la Sui-pâinea-lui-Dumnezeu şi la geniul lui logistic.

De la Koh Pha Ngan la Surat Thani, pe feribotul muzical

Ieri, după o răpăială scurtă, am pornit în sfârşit către mainland. Magazinele de pe insulă sunt în continuare goale. Camioanele de aprovizionare care ar trebui să vină de la Bangkok nu pot ajunge la Donsak şi de acolo pe Phangan, Samui şi Tao, pentru că drumul care leagă Sudul de capitală este parţial distrus de ape. Totuşi, mi s-a spus, autobuzele şi microbuzele circulă. O să vedem cum.

În tura asta am un pasager nou: chitara Dream, pe care am cumpărat-o la începutul anului şi de care nu mă mai pot despărţi. Imediat ce am urca pe feribot, Dream mi-a adus doi prieteni: pe Jimmy şi pe Tuk, amândoi îndrăgostiţi de muzică.

– Eu sunt Tuk din Trang, locuiesc lângă o cascadă şi mă duc acasă, că am o cântare.
– Eu sunt Jimmy din Nakhon Si Thammarat, locuiesc în Haad Rin şi mă duc acasă că m-au chemat în armată.
– Eu sunt Brad din Urziceni, locuiesc în Koh Phangan şi încerc să ajung la Chiang Mai.
– Cu salengul ăla albastru? Eşti nebun.

Tuk mi-a făcut cadou un CD cu cântecele lui. Jimmy m-a ajutat să schimb coarda 2, că nu ştiam cum se face. M-au învăţat câteva piese thailandeze printre care şi un super-hit al lui Carabao (aceşti Phoenix ai Thailandei). Am încropit un jam session pe punte şi drumul până la port a durat mai puţin.

Echipată cu jante sport şi cauciucuri noi, Unirea a terminat cei 60 de kilometri de la Donsak la Surat Thani într-o oră. Orice s-ar întâmpla cu echipa din Urziceni, motocicleta omonimă rămâne o campioană. La jumătatea distanţei, m-am oprit să beau apă şi am fost abordat de un domn:

– Mă luaţi şi pe mine până în oraş?

Domnul n-a mai aşteptat să dau din cap că da şi s-a agăţat de coşul Unirii. A coborât în centru, fluturând un rămas bun.

4 zile, 3 roţi, 2 mii de kilometri.

Între timp, Sui îmi aranjase logistica. Aseară am urcat-o pe Unirea într-un camion şi am trimis-o la Bangkok. Ajunge azi după-amiază. Peste 3 ore pornesc şi eu în aceeaşi direcţie, cu microbuzul. Ajung la noapte. O iau pe Unirea, o urc pe o platformă şi o duc la gară. Saleng-urile n-au voie să circule în Bangkok. Îi cumpăr bilet la un tren cargo şi o trimit la Chiang Mai. Mă duc şi mă culc. A doua zi dimineaţa, mă urc şi eu în ce-oi găsi şi plec după ea. Dacă totul merge bine, pe 8 seara o iau din nou de coarne. Dorm o noapte în Chiang Mai, plec spre Mae Hong Son, în două zile sunt acolo, cu o oprire în Pai.

După Songkran, lucrurile reintră în normal şi noi revenim la traseul iniţial. Doar că-l facem invers: de la nord la sud. Sper să nu mai plouă, să nu se mai inunde nimic şi să ne ferească Dumnezeu pe toţi de cutremure, tsunami-uri, centrale nucleare şi alte nenorociri.

Despre Thailander

Proiectul “Thailander, Turul Thailandei pe o motoretă cu ataş” – premieră mondială – este susţinut de biroul pentru Balcani al Autorităţii pentru Turism a Thailandei. Faza I a acestuia s-a derulat în perioada martie-aprilie 2010 şi a cuprins 7 provincii din sudul Ţării Zâmbetelor, acoperind  o distanţă totală de 3700 de kilometri.

Thailander 2 îi este dedicat exploratorului român Alin Totorean, care se luptă în această perioadă cu o boală gravă. Te invit să ne susţii şi să urci în ataşul motocicletei Unirea. Mai multe despre asta în descrierea campaniei “Trei roţi pentru o viaţă”. Să nu uit: Alin vine duminică, 10 aprilie, la Poveşti din Lumea Mare.

Comentarii - 5 Comentarii

  1. LumeaMare says:

    Multumim pentru mentionare si iti dorim drumuri frumoase de unde asteptam povesti pe masura!

  2. sega says:

    wild horses… couldn’t drag me away… but i know we’ll ride them someday…

  3. Toate gandurile bune pentru tine si pentru Unirea. Sa-ti fie drumul bun!

  4. ramona says:

    vant din pupa!

  5. […] Ieri Brad Florescu şi-a împachetat Unirea (motocicleta cu ataş) şi a plecat din nou în “thurul” Thailandei – Thailander 2. […]

Lasă un comentariu la Drum bun Băduţ! | impresii din lumea mare