Tedoo cu Brad Florescu

Amazing Asia 2007 (Ep. 2) – Singapore.

La 7.30 am deschis ochii. Poate i-aș fi închis la loc, ca în București, dar pe geam nu se vedea teiul cartierului, ci poza de azi-noapte în lumina de dimineață. Ţuști la aparatul foto, câteva cadre de pe balcon, apoi fuga la liftul exterior, să mai trag niște cadre și de la înălțime. N-au ieșit cine știe ce, pentru că geamul liftului era aburit, prin urmare, nu le-am pus aici.

Singapore Architecture 2

Notă: acest post îi este dedicat prietenului nostru, Kit, care a trăit și muncit în Singapore până ce l-a doborât dorul de țară.

Dimineața

La 7.30 am deschis ochii. Poate i-aș fi închis la loc, ca în București, dar pe geam nu se vedea teiul cartierului, ci poza de azi-noapte în lumina de dimineață. Ţuști la aparatul foto, câteva cadre de pe balcon, apoi fuga la liftul exterior, să mai trag niște cadre și de la înălțime. N-au ieșit cine știe ce, pentru că geamul liftului era aburit, prin urmare, nu le-am pus aici.

O chestie caraghioasă pe care am observat-o mereu în Asia: din cauza că în camere e întotdeauna mult mai frig decât afară, precum și din cauza umidității de aproape 100%, lentilele se aburesc instant atunci când ieși dintr-un loc cu aer condiționat; prin urmare, trebuie să aștepți ceva timp sau să pui mâna și să ștergi.

Micul dejun nu e inclus în magnificul preț de 150 de euro pe noapte (la promoție). Mai costă și el 25 de euro. De data asta m-am zgârcit și am cerut doar o cafea în cameră. Băiatul de la room-service era indian, a trebuit să-i zic de 20 de ori “thank you, bye!” ca să-l conving să plece.

Am traversat până vis-a-vis, la Marina Square (un mall) și am luat un taxi. Şoferul, singaporez, mi-a spus că toți șoferii din Singapore sunt singaporezi, pentru că numai localnicii reușesc să se descurce pe străzile astea. M-a lăsat fix în față la DDB Singapore, una dintre cele mai bune agenții de publicitate din Asia; aveam de vizitat niste colegi de rețea (eu lucrez și în publicitate, pentru cine nu țtie). Nu vă povestesc aici cum a decurs întâlnirea, pentru că nu discut despre muncă în timpul Amazing Race-ului.

Inițial, era programat să dăm o fugă în echipă la Zoo Singapore, aflaserăm însă de la Hana că în centru există un mall specializat în foto și electronice. Am zis să dăm o fugă, să vedem ce-o fi pe-acolo. Așadar, am intrat în Sim Lim Square.

După-amiaza

Fuga a durat 6 ore. Sim Lim Square este paradisul băieților: pe 5 etaje găsești tot ce-și poate dori un pasionat de gadget-uri, I-Phone-ul fiind deja o chestie fumată. Fiecare magazin foto din Sim Lim Square are mai multe produse decât cel mai bine aprovizionat magazin din România (F64, la el mă refer). Am întrebat la mișto de niște obiective despre care citisem pe net și pe care nu le găsisem nicaieri. Au venit cu ele în dinți și ne-am apucat să discutăm prețuri. Vorbind despre prețuri, nu c-aș vrea să vă fac sânge rău, dar țineți minte pentru ziua când veți ajunge pe-aici să puneți niște bani deoparte și voi și prietenii voștri. Prețurile sunt mici. Şi cu asta am spus totul.

Dacă n-am spus totul, vă dau niște exemple:

  • un Nikon D80 (care la noi e 2.800-3.000 RON body-ul) costă aici 500 de Euro. La banii aștia se adaugă TVA-ul singaporez, 7%, pe care vi-l recuperați apoi la aeroport.
  • un obiectiv wide Sigma 10-20 costă 425 de Euro, chilipir curat pentru un produs care la noi sare de 2.000 de RON. Am luat și noi unul, ca să vă putem arăta plajele din Filipine de peste două săptămâni.
  • un laptop Sony Vaio cu ecran de 17 inch costă 800 de Euro, pentru că e generație mai veche; alea noi sunt între 1.000 și 1.500 de Euro.

Toate prețurile de mai sus sunt sau pot fi negociate.

Ne-am echipat și noi cum am putut (ca nu era chip să te abții) și am ieșit din Sim Lim. Era deja seara și am decis să amânăm vizita la Zoo pentru data viitoare.

În rush hour e imposibil să găsesti un taxi, traficul e, din punctul de vedere al localnicilor, îngrozitor. Înseamnă că n-au văzut cum e pe Dealul Academiei în fiecare seara. Am luat-o, deci, pe jos până la hotel. Cu ocazia asta, am economisit cei 3 euro cât ne-ar fi costat taxiul și am făcut câteva poze de probă cu noul obiectiv Sigma. Am întâlnit și un balon DHL care plimba oamenii pe cer.

Seara și Noaptea

Întunericul a pus stăpânire pe oraș și foamea a pus stăpânire pe noi. Cum știam că la etajul 38 al hotelului nostru se află un faimos restaurant chinezesc, am decis să urcăm până acolo. Restaurantul nu e atât de faimos pentru mâncăruri, cât pentru vederea pe care o oferă.

Ne-am ales la întâmplare niște feluri de mancare, tot la întâmplare ni le-au adus și ospatarii. Şi tot întâmplarea a făcut să fie bune. Daca ați întreba acum ce-am comandat… ne amintim doar de o supă de porumb cu homar, care a fost chiar bestială. Oricum, toată distracția a costat cam mult: 55 de euro pentru două supe, un main dish, un suc și un pahar de vin. Dar am reușit să facem o poză.

Am revenit în cameră, am mai tras un ochi peste balcon să ne asigurăm că chiar suntem unde spunem că suntem. O ultimă poză pe ziua de azi și două ore de lucru la articolul ăsta.

Mâine plecăm spre Borneo, Malaezia. O să fie un drum destul de lung. Dacă găsim internet, vă scriem peste cel mult 24 de ore. Dacă nu… găsim noi internet.

Comentarii - 2 Comentarii

  1. […] presupunem că ești în Singapore și vrei să zbori în Borneo (Kota Kinabalu sauSandakan). De pe Changi ai o singură variantă, […]

  2. […] presupunem că ești în Singapore și vrei să zbori în Borneo (Kota Kinabalu sauSandakan). De pe Changi ai o singură variantă, […]

Lasă un comentariu