Tedoo cu Brad Florescu

TECC Lampang. Tărâmul Elefanţilor.

Relaţia dintre elefant şi mahout se construieşte în timp şi pentru timp. Animalul se ataşează de om ca de un frate mai mare (chiar dacă vârsta ar recomanda o perspectivă inversă) şi suferă îngrozitor atunci când mahout-ul pleacă de lângă el, fie pentru că a renunţat la slujbă, fie pentru că a păţit vreun necaz. Acesta este motivul pentru care fiecărui elefant îi sunt alocaţi doi oameni, care lucrează în schimburi de câte 12 ore.

Lampang Elephant Conservation Center 6

De câte ori cineva îmi povesteşte că a călărit elefanţi, hrănit orangutani sau mângâiat tigri, încep să fac ca toate animalele. Înhămarea necuvântătoarelor la munci turistice mi se pare o brutală ipocrizie.

Cine pretinde că iubeşte animalele nu are decât să-şi ia picioarele la spinare şi să le viziteze la ele acasă: în sălbăticie. Inclusiv copiii, care trebuie să înveţe că gorila nu trăieşte în cuşti de sticlă la marginea Vienei. Numeşte-mă extremist dacă vrei, dar eu n-o să-mi duc ţâncii nici la zoo şi nici la Tiger Temple.

În privinţa elefanţilor, însă, mi-e greu să păstrez o poziţie alb-negru, pentru că situaţia este, într-adevăr, foarte complicată. Nenumăratele centre care oferă plimbări pe elefant se finanţează exclusiv din activitatea turistică. Dacă tu nu te mai duci să te dai cu elefantul, elefantul moare de foame. Iar dacă te duci, operatorii vor aduce şi mai multe animale, lărgind cercul vicios până la hotarele dispariţiei unei specii.

Pierdut 295.000 de elefanţi.

La începutul veacului trecut, peste 300.000 de elefanţi sălbatici populau pădurile Thailandei. Astăzi, conform unei estimări realiste a specialiştilor, mai există doar 1.000, la care se adaugă încă 3-4.000 de animale captive, folosite la agricultură, turism sau cerşit pe străzi. Nici în restul Asiei lucrurile nu stau cu mult mai bine, iar efectivele continuă să scadă într-un ritm de-ţi dau lacrimile. Ce faci cu elefanţii? Îi exploatezi sau îi laşi să moară de foame? Nici una, nici alta, a spus Regele Bhumibol. Le facem o casă a lor. Încercăm să le redăm măcar un strop din demnitatea pierdută.

Totul pentru viaţă

120 de hectare de munte împădurit au fost transformate într-un adevărat oraş al elefanţilor, oraş în care oamenii se află în slujba animalelor, nu invers. Thai Elephant Conservation Center (TECC) s-a deschis în 1993 sub înaltul patronaj al Familiei Regale, ca unul dintre cele mai inovatoare demersuri conservaţioniste de pe Terra.

Kham Phor are 50 de ani şi este invalid. Are un umăr dizlocat şi un picior rupt. Kham Phor nu mai poate munci pentru a-şi câştiga cele 250 de kilograme de hrană zilnică. Acum 20 de ani, Kham Phor ar fi fost vindecat cu un glonţ între ochi. Dar astăzi lucrurile stau altfel. Stăpânul lui s-a scutit de o faptă groaznică dând un telefon la TECC. Elefantul a fost adus la centru şi îşi va petrece restul zilelor alături de alţi pensionari cu trompă. Fără corvezi şi fără bătăi, beneficiind de mâncare, tratament medical şi îngrijitor personal până la sfârşitul vieţii. De fapt, nu un îngrijitor, ci doi. Ai să vezi imediat de ce.

Friends forever

Relaţia dintre elefant şi mahout se construieşte în timp şi pentru timp. Animalul se ataşează de om ca de un frate mai mare (chiar dacă vârsta ar recomanda o perspectivă inversă) şi suferă îngrozitor atunci când mahout-ul pleacă de lângă el, fie pentru că a renunţat la slujbă, fie pentru că a păţit vreun necaz. Acesta este motivul pentru care fiecărui elefant îi sunt alocaţi doi oameni, care lucrează în schimburi de câte 12 ore. În cazul în care unul dintre cei doi pleacă, se desemnează un alt îngrijitor, care intră în inima elefantului prin mijlocirea colegului rămas pe baricade. Cea mai veche relaţie mahout-elefant de la TECC a început în 1993, când domnul Sawang l-a luat în primire pe uriaşul Jojo. Cum o fi să mângâi 18 ani aceeaşi trompă?

Dacă te atrage perspectiva, te poţi înscrie la şcoala de mahouts din cadrul centrului. În prima zi, înveţi să-i spui elefantului “apleacă-te, să mă urc pe tine”, “apleacă-te, să mă dau jos” şi “mergi înainte”. A doua zi plecaţi prin pădure ca să te prinzi cum se călăreşte animalul. În ziua a treia poţi deja să-l duci la lac şi să-i faci baie, apoi, ud leoarcă, te duci să-ţi iei certificatul de absolvire. Asta dacă nu cumva ai optat pentru cursul aprofundat, care ţine 10 zile.

Marii micuţi

TECC nu este doar azil pentru elefanţi bătrâni, ci şi maternitate şi grădiniţă pentru cei mici, dacă poţi numi astfel un bebeluş de 90 de kilograme. Naşterile sunt cele mai fericite momente din viaţa centrului, iar vestea bună se propagă până la graniţele ţării. Când, după 22 de luni de sarcină, frumoasa Sing Khon a decis să fete, TECC i-a invitat pe toţi thailandezii să se întreacă în a-i găsi un nume puiului. Concursul a fost câştigat de soţia unui poliţist din Pitsanulok, care a propus ca puştoaica să se intituleze Key Lang (vechea denumire a oraşului Lampang). Şi aşa i-a rămas numele. Key Lang va rămâne lângă poala mamei sale până când va împlini trei ani, iar după aceea va intra în programul de antrenament. Asta dacă nu cumva se va dovedi o a doua Bai Tong.

Bai Tong (frunza de banan) este o elefănţică de nici trei ani, considerată a fi copilul-minune al centrului. Fetiţa, născută aici, a început şcoala când era, tehnic vorbind, un bebeluş, iar astăzi păşeşte deja în fruntea trupei de artişti cu trompă care susţin spectacole de trei ori pe zi, spre bucuria turiştilor de toate vârstele. Bai Tong ştie să facă reverenţe, să sucească buşteni şi să bată la tobă. Ceea ce, trebuie să recunosc, eu nu puteam la vârsta ei. Până la vârsta maturităţii, super-elefănţica va mai învăţa să cânte la xilofon şi să picteze. Da.

Programul unei zile în TECC

- 09.00 – Elefanţii sunt aduşi la iaz pentru baia de dimineaţă.
- 10.00, 11.00. 13.30 – Elefanţii se dau în spectacole.
- 13.40 – Baia de după-amiază.
- 15.30 – Animalele sunt duse în pădure pentru odihnă.

Până la 15.30 ai timp să faci o tură călare pe elefant şi să vizitezi spitalul, maternitatea sau făbricuţa unde balega de elefant este transformată în hârtie. Poţi înnopta fie la dormitoare comune, fie la Chang Thai Resort, în buza junglei (recomand această a doua variantă). Mai multe informaţii găseşti pe site-ul Thai Elephant Conservation Center.

Foto: Brăduţ Florescu, mai 2011.

Vezi galerie imaginiIntră în galeria de imagini a articolului

Comentarii - 8 Comentarii

  1. Cornelia spune:

    Aceasi parere o am si eu privind implicarea animalelor in afaceri.

  2. Ștefan Mitan spune:

    Când am aflat că 99 virgulă nu știu cât la sută dintre speciile care au viețuit pe Pământ au dispărut m-a luat cu fiori. Primul gând care mi-a venit în minte a fost că și omul, la o adică, e o specie. Aici, în lumea pe care o cunoaștem noi nemijlocit, suntem specia dominantă. Mă bate-un gând că și Tyrannosaurus Rex o fi fost la fel, la vremea lui. Și nu mai sunt… De ce-am fi noi excepția? mă tot întreb. Mai ales că ne străduim temeinic să ne zădărnicim șansele de a supraviețui.
    Mi s-a părut potrivit să-mi duc nepoata la zoo. Iubesc modul în care ochii i se rotunjesc atunci când lucrurile noi pe care le află îi stârnesc curiozitatea. Atâta timp cât bagajul meu sărac de cunoștințe a făcut față am reușit să-i mai zic una-alta despre tigru ori papagali. Ea nu m-a întrebat, eu nu i-am spus că mediul lor natural în care trăiesc nu este pădurea Băneasa.

  3. Alexandra spune:

    Pentru ca nu e chiar atat de usor sa vezi elefanti in natura, am dat o tura pe la Elephant’s World, langa Kanchanaburi (http://www.elephantsworld.org/en/index.html). Aici nu exista “spectacole” cu elefanti, iar pentru mine a fost un spectacol doar sa ii vad. Voluntarii de aici ne-au povestit ca mai nou au fost nevoiti sa incurajeze vizitele chiar si in locurile unde elefantii canta la xilofon etc, pentru ca daca aceste centre nu au bani, animalele cam mor de foame.

    PS: cursul de mahout mi se pare ceva groaznic. Desi la prima vedere pare fun, procesul prin care un mahout se impune in fata unui elefant este, pe langa ireversibil, pur si simplu crud. Chiar daca elefantii salvati vor avea nevoie de un mahout pentru tot restul vietii, acest “hobby” nu ar trebui promovat in randul turistilor.

  4. Antoaneta spune:

    Eu nu vreau sa calaresc un elefant, vreau sa-i fac baie, de mai bine de doi ani.
    http://inlauntru.blogspot.com/2009/02/evadare.html
    Las’ c-o fac eu si p-asta, cand apuc.

  5. [...] îl marginalizează dintr-un vârf de pix: “Farangii trec pe aici doar ca să ajungă la Thai Elephant Conservation Center“. Lucru perfect adevărat. Ca şi în cazul oraşului pe care doar orbii nu îl văd, lipsa [...]

  6. [...] cu pluta pe Tham Lang, cu caiacul pe Mae Ngat, cu camioneta spre triburile Karen, Akha și Lahu, cu elefantul în Lampang și pe jos, spre Cascada Micului Paradis de la granița thai-burmeză, către cel mai [...]

  7. [...] exemplu este Thai Elephant Conservation Center de lângă Lampang, despre care îți povestea Brăduț acum 2 ani. Centrul, aflat sub înaltul [...]

Lasă un comentariu