Chaloklam Phangan Cafe Moca Pizza Owner Genni Gori 26
Click ca să vezi imaginile mari și frumoase.
 Genni şi plaja pentru care s-a dus de-acasă.

Shortcuts

  • Genni are 38 de ani şi a absolvit Artele la Ravenna. Vorbeşte patru limbi.
  • Nata Li, numele mezinei, înseamnă “Născută Aici” în limba italiană
  • În 2009, Genni a deschis Omega Bar, primul loc din Chaloklum unde se cântă muzică live
  • Satul Chaloklum se află în nordul insulei Koh Phangan

Rimini, Italia. Anul 1991, ora 9 seara

Un tânăr blond se plimbă pe plaja oraşului natal, aşa cum face în fiecare seară de când a învăţat să meargă. Mâna stângă numără firele de nisip. Mâna dreaptă ţine o ţigară aprinsă. Blondul expiră fumul şi inspiră marea. Se întinde pe plajă şi tace din toate puterile. În spatele lui, nişte paşi apăsaţi îi strivesc liniştea. Un jandarm.

-  Tinere, ce faci aici la ora asta?
-  Nimic. Mă uit la mare.
-  Nu ştii că nu e voie?
-  De când?
-  De azi. Vezi semnul? “Accesul pe plajă interzis după ora douăzeci.”  Sau nu ştii să citeşti?

Blondul se ridică, se scutură de nisip, îşi cere scuze şi pleacă acasă. Cu fruntea în pământ, scuipă ţigara într-un coş de gunoi şi icneşte: “Basta!”

Chaloklum, Koh Phangan, Thailanda. Anul 2011, duminică seara

Pe străduţa îngustă care dă spre plajă nu mai ai loc să parchezi o bicicletă. O mare de papuci şi sandale se întinde în prag. În Thailanda nu se intră încălţat nicăieri, cu atât mai puţin acolo unde oamenii mănâncă.

Clienţii care n-au mai prins loc la una dintre cele 8 mese de pe plajă ocupă terasele din stânga şi din dreapta pizzeriei. Deal-ul e simplu: dacă bei de la noi, poţi să mănânci de la italian. Câştigă toată lumea.

Chiar lângă uşă, bucătarul învârte pe degete aluatul proaspăt, îl presară cu brânzeturi, roşii, vinete, salam, capere, anşoave şi-l zvârle în micul cuptor care poate coace doar 3 pizza odată. E echipat ca un Ismail din “Toate pânzele sus!”. Picioare goale, pantaloni albi de doc, tricou marinăresc şi bonetă. Două asiatice negricioase gravitează în jurul lui, aducând comenzile şi preluând pizzele deja coapte. Ospătăriţele îi vorbesc într-o italiană cu accent thailandez. Bărbatul le răspunde într-o thailandeză cu accent italian.

E Genni Gori, poreclit Boscow, Signor, Mister şi Khun, patron al “Casa Famiglia Caffe della Moca”, autor al celei mai bune pizza din lume, toboşar priceput, chitarist începător, soţ devotat şi tată a două fete, plecat de acasă acum 20 de ani în căutarea unei plaje pe care să aibă voie şi după ora opt.

Chaloklum, Koh Phangan, Thailanda. Luni dimineaţa

Muncind l-am lăsat, muncind îl găsim. De fapt, Genni munceşte şi când nu munceşte. Azi-noapte a închis la ora unu, pe urmă s-a apucat să prepare aluatul pentru a doua zi, cel mai probabil s-a culcat pe la trei. Acum e 11 dimineaţa şi Genni meştereşte o lasagna. Pune cafeaua la făcut şi ne invită să şedem pe lada de bere.

-  Prego, luaţi loc. E cel mai bun loc din tot restaurantul. Rezervat doar pentru prieteni.

Elena face ultimele setări la aparatul foto, eu pornesc reportofonul şi încep un carnet nou de notiţe, pe care povestea lui Genni urmează să-l umple până la jumătate. Chiar şi aici, în satul de pescari aflat la mii de kilometri de Europa, nu-i poţi cere unui italian să vorbească puţin.

Italia

Ai plecat din Italia doar pentru că nu mai aveai voie pe plajă noaptea?

Italia e cea mai frumoasă ţară din lume. Asta n-o spun eu, o spun toate milioanele de turişti care ne vizitează an de an. Avem de toate: munţi, mare, istorie, cultură, tot ce vrei. Nu poţi să îţi imaginezi cât de mult iubesc eu Italia. Nu ţara e problema. Sistemul e problema.

Ştiu că o să-ţi pară o prostie că am ales să plec din cauza fazei cu plaja. Dar trebuie să înţelegi un lucru: oamenii din Rimini sunt oameni ai mării. Depindem de mare. Toată viaţa noastră are loc pe malul mării, pe plajă. Acolo ne plimbăm, acolo stăm de vorbă, jucăm fotbal, acolo ne ducem iubitele sau soţiile, acolo mergem cu copiii. Noaptea nu ai voie. Ziua trebuie să plăteşti 25 de euro pe un şezlong şi două umbreluţe, că nu ţi se permite să vii cu ale tale de acasă. De ce? Pentru că am intrat în UE şi, cică, ne-am civilizat? Civilizaţie înseamnă să-i iei unui copil al mării dreptul la plajă? Atunci nu, merci, prefer să plec în altă parte, unde să pot să mă plimb pe plajă fără să dau socoteală nimănui. Fiecare om trebuie să aibă dreptul la plajă.

Înainte, aveam serile noastre dansante, Bandiera Gialla. Veneau familii întregi, cu bătrâni, cu copii, se cânta şi se dansa până la 10 seara, muzică de-a noastră tradiţională. Acum avem discoteci, sute de discoteci, 25 de euro intrarea, 10 euro o băutură, nu poţi să mergi cu familia acolo. Nici să stai de vorbă cu un vecin sau un prieten nu poţi, e prea multă gălăgie. S-a terminat şi cu Bandiera Gialla.

Când eram puşti mă plimbam prin toată Italia, împreună cu amicii. Nu aveam bani, mergeam cu ocazia, cu naşul, campam unde voiam, umblam pe unde voiam. Ce ţară frumoasă era Italia pe-atunci! Aveai voie să faci orice. Acum nu mai voie nimic. Italia de azi copiază sistemul american, care e evident cel mai greşit sistem din lume. Eu nu vreau să trăiesc şi nici să-mi cresc copiii într-un sistem ca ăsta.