Tedoo cu Brad Florescu

Programul unui om care nu face nimic

“Ah, ce-l invidiez pe Brăduţ, băiatu’ ăla care a plecat în Thailanda, stă într-un hamac pe plajă şi scrie pe blog când are el chef.”

“Ah, ce-l invidiez pe Brăduţ, băiatu’ ăla care a plecat în Thailanda, stă într-un hamac pe plajă şi scrie pe blog când are el chef.”

Dacă e ceva de invidiat în viaţa mea, nu e că stau, ci dimpotrivă, că nu stau deloc. Anul sabatic s-a terminat de când a început. N-am venit aici ca să număr nucile de cocos, ci ca să înţeleg lumea în care trăiesc şi să îţi spun şi ţie ce am aflat. Nu e vacanţă, e viaţă. Viaţa unui om care nu face nimic arată aşa:

Ianuarie: abia reîntors în Thailanda după un proiect de trei luni în România, pregătesc schimbarea Amazingrace.ro în Tedoo.ro. Totul trebuie refăcut de la zero. Muncesc 12-14 ore pe zi, cot la cot cu Elena şi Adrian. În timpul liber – if any – studiez chitara şi limba indoneziană.

Februarie: plec în Indonezia pentru tura Sumatra 2. 17 zile de alergat de dimineaţa până noaptea, prin junglă, pe râuri, pe ocean, cu avioane, maşini, bărci şi cai. Mă întorc in Thailanda la începutul lui martie.

Martie: Pregătesc traseul pentru Thailander 2. Când să pornesc, peste Koh Pha Ngan vin inundaţiile. Două săptămâni sunt blocat pe insulă, fără curent, fără internet şi fără posibilitatea de a pleca.

Aprilie – Mai: plec în nordul ţării pentru proiectul Thailander 2. Acopăr 2500 de kilometri pe drumuri abrupte de munte, la limita fizică a mea şi a motoretei mele. Ziua umblu, fac fotografii, documentez. Seara descarc fotografii, editez, pun notiţele în ordine şi, dacă am internet, scriu aici. Muncesc 12-14 ore pe zi. Deşi e plin sezon uscat, plouă în fiecare zi. Asta şi inundaţiile din aprilie îmi dau programul peste cap. Înregistrez o întârziere de trei săptămâni faţă de itinerariul stabilit dinainte. Vorbesc cu Elena şi decidem să ne mutăm la Chiang Mai, în nordul Thailandei. Întrerup Thailander 2 la jumătate pentru că…

Mai-Iunie: plec în tura Sumatra 3.  Elena trimite toate lucrurile la Chiang Mai, vine şi ea împreună cu motanul familiei, găseşte o casă, mută calabalâcul, pleacă în România.  Eu revin în Thailanda a doua zi după plecarea ei şi stau o săptămână acasă pentru a  rezolva câteva probleme administrative. Calculez că, în ultimele două luni, am dormit în 32 de paturi. Check-in şi check-out la fiecare 48 de ore.

Iunie: Mâine dimineaţă plec spre zona centrală a Thailandei, ca să duc Thailander 2 la bun sfârşit. Încă 4000 de kilometri. Stă să plouă.

Iulie: pe 10 ale lunii plec în Sumatra 4.

August: Concediu 🙂 Stau acasă şi scriu!

Septembrie: mă întorc în România pentru un proiect.

Octombrie-Noiembrie: Thailander 3, în estul ţării.

Noiembrie-Decembrie: plănuiesc o tură cu voi în nordul Thailandei.

Libertatea e un full-time job, cu program peste program, concedii puţine şi un şef al naibii: tu. Gândeşte-te de două ori înainte să-ţi trimiţi CV-ul 😉

Comentarii - 8 Comentarii

  1. george2210 says:

    Cand o sa fiu mare vreau sa ma fac bradut!

  2. George says:

    Cand o sa fii mare, fii tu, ca Bradut e deja unul.

  3. dan andrei says:

    Nimic mai adevarat, viata de om liber e frumoasa nu pentru ca stai degeaba ci pentru ca faci ce vrei. Cei care fac ceea ce nu isi doresc si se complac in situatia asta, ar vrea sa aiba doar cateva clipe in care sa stea degeaba, cei care transforma pasiunea in mod de existenta nu pot decat sa se bucure de viata si de simplitatea ei.

  4. […] Bucegi) de o renovare şi-o mutare. Ea da! Şi mi-am jurat că data viitoare trăiesc un an în Thailanda cu aceiaşi […]

  5. […] le-o fi venit să plece? Şi ce fac ei de fapt acolo? Răspunsul lui Brăduţ îl găseşti aici. Iar despre Elena poţi citi mai jos. Nu are cum să nu îţi placă de ei, […]

  6. […] Dragă 2012, sper să îmi ţin alături toţi prietenii de la LumeaMare, şi îi includ aici pe cei de pe Facebook, acolo unde am “cooptat-o” şi pe frumoasa italianca a echipei noastre, Maria. Căci nimic nu-i mai important decât OAMENII. Si in LumeaMare sunt mulţi oameni frumoşi: Roxana, Alex, Ghiocel(a), Octavia, Lori, Ina, Calin, Anca. (ordinea e aleatorie!). Nimic nu e mai important decât sa avem curajul sa trăim cum ne dorim cu adevărat. […]

  7. […] «Descrie-mi o zi din viaţa ta şi a lui Gab. E valabil şi în cazul vostru ce zicea Brăduţ Florescu, despre oamenii “care nu fac nimic“?»  […]

  8. […] Simplificând mult şi neavând nicio pretenţie că aş putea acoperi toate tipurile şi categoriile de călători, urmează cei care iau decizii radicale şi îşi dedică viaţa călătoriilor. Se ridică un Brăduţ şi pleacă în lume, mai precis în Thailanda, iar toată lumea îl invidiază şi visează se facă Brăduţ atunci când va fi mare. Probabil că aţi citit şi voi articolele, dar dacă nu vă invit să aflaţi cum arată programul unui om care nu face nimic. […]

Lasă un comentariu la Irina. Sau viaţa la care mulţi visăm, dar pe care puţini îndrăznim să o trăim | impresii din lumea mare