Tedoo cu Brad Florescu

Pak Phanang, ceea ce vă dorim și dumneavoastră

Asfințitul vopsise în auriu apele râului și casele albe, sclipitoare, de pe malurile lui. Pe străduțe, oameni colorați, magazine colorate, cafenele colorate, motorete colorate, lumini și miresme. Orașul m-a întâmpinat cu zâmbete surprinse.

Nakhon Si Thamarat Pak Panang town fish market

Ziua 7
Locație: Pak Phanang
Kilometri parcurși: 640


M-a atras de cum l-am văzut pe hartă. Un oraș, nici mare, nici mic, pe care apele unui râu îl taie în două, înainte de a se vărsa în mare. Am pornit într-acolo de curiozitate, să văd dacă datele geografice sunt suficiente pentru a face din Pak Phanang un loc interesant de vizitat.

După obiceiul prost (sau bun), nu am urmat șoseaua principală, ci m-am avântat prin labirintul de drumuri sătești mici și denivelate, care se bifurcau la fiecare kilometru în alte drumuri sătești, mai mici și mai denivelate. Noroc că era după-amiază târzie, iar soarele îmi indica apusul, pe care trebuia să-l țin în spate. Am făcut două ore.

Parcă încercând să-mi răsplătească efortul, orășelul mi-a trimis în dar o frumusețe chiar de la intrare. În dreptul semnului pe care scria “Pak Phanang”, am oprit să beau apă. Ridic ochii și, pe partea dreaptă, văd un templu de o frumusețe rară, dormitând liniștit pe marginea unui pârâiaș. Dacă aș fi urmat șoseaua principală, nu l-aș fi văzut. M-am apropiat să fac poze. Au apărut niște căței care mi-au mârâit să-mi văd de drum. Şi mi-am văzut.

Pak Phanang e un loc în care aș rămâne toată viața

Asfințitul vopsise în auriu apele râului și casele albe, sclipitoare, de pe malurile lui. Pe străduțe, oameni colorați, magazine colorate, cafenele colorate, motorete colorate, lumini și miresme. Orașul m-a întâmpinat cu zâmbete surprinse. Farangii vin foarte rar aici. Am întâlnit unul singur, care dealtfel și locuiește în oraș, fiind profesor la o școală. E singurul alb din Pak Phanang.

M-am întors la Nakhon, am făcut check-out-ul și m-am cazat pentru o noapte în orășelul auriu, ca să prind și zorile aici. Locul unde am dormit se numește Ban Chai Klong Hotel. Pot să spun despre Ban Chai Klong două lucruri: că are o terasă superbă, la un metru de râu și că e cel mai curat loc în care am dormit vreodată. Mi-a fost și milă să intru în cameră, așa era de curat.

Cum se ajunge: din Nakhon Si Thammarat, urmați semnul spre Pak Phanang, mergeți circa 30 de kilometri și treceți podul spre Pak Phanang East. Faceți stânga, apoi dreapta și intrați în oraș. Ambele maluri sunt frumoase, dar parcă cel răsăritean are mai mult farmec.

Must see: la 30 de kilometri de Pak Phanang se află senzaționalul Talumphuk Cape, despre care vă scriu într-un post separat.

Comentarii - Niciun comentariu

Lasă un comentariu