Tedoo cu Brad Florescu

Namaste. Ultimul Episod. Inimi De Pluș.

Sega ne povestește, în sfârșit, cum decurge o sesiune Tantra. Romanul “Namaste” va continua pe hârtie, în librării.

Pink_Donut-2

Nota lui Sega la ultimul episod.

Trebuie sa recunosc că mie îmi plac despărțirile. Ador la revederile, rămas bunurile, adiourile și dezbrățișările. Iubesc golurile pe care le las în urmă și golurile pe care le iau cu mine mai departe. În aceste goluri moi, întunecoase și calde ca niște utere se zămislesc noile începuturi… Acum un an, la 15 februarie 2011, începeam o aventură împreună. Astăzi am ajuns la capătul ei, dar în golul lăsat se pregătește un nou început: o carte completă, care va apărea în librării pe la jumătatea lui aprilie. Până când drumurile ni se vor întâlni din nou, rămâi cu bine, dragă prietene. Și nu te teme de goluri. Golurile nu înseamnă niciodată sfârșitul.

Te dezbrățișez cu drag,
Sega

Tantra

Tantra, love energy. Eu, helper. Responsabilitățile mele: să ajung înaintea grupului, să îmi aduc aminte cifrul lacătului ca să pot deschide încăperea unde va avea loc cursul, să reglez din mixer nivelurile pentru un sunet curat și să împrăștii într-un cerc, pe mocheta de pluș roșu, atâtea inimioare moi și pufoase câți participanți sunt. Douăsprezece pernuțe de pluș roșu cu totul. Gata. Pregătirile mi-au luat doar câteva minute. De pe soclul metalic, din împreunarea lor transcendentală, Shiva și Shakti își dau acordul: cursul de Tantra poate să înceapă.

Nici un indian printre noi. Indienii nu au voie să participe la astfel de workshopuri pentru că sexualitatea lor e un arc comprimat în cutia educației tradiționale, închisă cu capacul religiei, am aflat eu de la Sushi, un indian vorbăreț, îndrăgostit de cafele lungi și dulci. You don’t want to see a horny Indian, Sega, mi-a spus el serios. You don’t want to open that box… Așa e, nu vreau să deschid cutia aia. Vreau să deschid cutia mea, care are un alt fel de capac trântit peste un alt fel de arc comprimat.

 

Tantra e o artă și o știință a transformării, a înnobilării materialului uman, începe Shanti, facilitatoarea. Tantra e un cuvânt care dă fiori oricărui adolescent din partea noastră de lume, îmi trece mie prin minte. Tantra is not about sex, continuă Shanti de parcă mi-ar fi citit gândurile. Tantra is about transforming your sexual energy into consciousness. Into love…

 

Da, da, iubireeee. Asta vrem! Să-nceapă mai repede orgia!

Să-nceapă!

Șase bărbați și șase femei care nu s-au mai văzut până acum ard de nerăbdare să zboare de la prima până la ultima chakră, să își transforme energiile joase în energii înalte, să își exploreze împreună conținuturile. Șase barbați și șase femei își dau mâinile, timizi, prinzându-se într-un cerc așa cum le-a cerut facilitatoarea. Neliniștiți, dar afișând zâmbete încrezătoare, cei doisprezece aruncă priviri piezișe unii spre ceilalți. La îndemnurile lui Shanti, cercul se învârte din ce în ce mai iute pe o melodie ritmată, Alegria. Și în cercul încins măștile de gheață cad topite una după alta, udând mocheta de pluș roșu.

Gâfâim și râdem, privindu-ne în ochi fără fereală. Douăsprezece inimi bat la fel de-acum. Mulțumită, Shanti mă sărută apăsat, lăsând în gura mea un gust acru, de țigară. În rest, a fost un sărut foarte priceput, de profesoară. Dar să trecem peste asta și să mergem mai departe, căci de la muladhara până la sahasrara e o cale lungă.

Sega, pune te rog CD-ul numărul 2, selectează piesa numărul 5 and press “Play”, se pisicește Shanti. Și acum șase dintre voi se ghemuiesc până ating mocheta cu fruntea, uite așa. Acestea sunt ouăle, continuă ea ridicându-se în picioare. Voi ceilalți ajutați ouăle să se transforme în copaci, dar intervenția voastră trebuie să fie blândă și discretă. Nu forțați și nu trageți, arătați doar că sunteți alături, transmiteți încredere, ne sfătuiește Shanti exemplificând cu ajutorul meu. Iar voi, ouă ce veți deveni copaci, creșteți exprimându-vă trecutul, prezentul și viitorul, mai explică ea.

Ca niște pisoi somnoroși, acordurile de pian se rostogolesc din difuzoare pe covorul scămoșat al dorurilor noastre. Pe mocheta de pluș roșu, în șase ouă stacojii se clocesc șase existențe, cu trecut, prezent și viitor. Nu îmi pot lua ochii de la Juan, un spaniol aproape de 50 de ani, cu părul scurt încărunțit și fața înăsprită de vânturile vieții. Oul Juan e nemișcat. Maria, partenera lui, îl încurajează delicat, dar oul Juan nu poate sau nu vrea să crească. Maria îi mângâie coaja, stăruind răbdătoare.

Fly me to the Moon, ridică vocea lui Tony Bennett fiori din tălpi până în creștet și mâinile spaniolului șovăie, îndepărtându-se anevoie de trup, cu degetele rășchirate ca niște gheare, bâjbâind după ceva să apuce. Unghiile se înfig în mocheta de pluș roșu.

And let me play among the stars… Cu un efort ce mi se pare supraomenesc, brațele împing corpul în sus. Dar capul atârnă greu ca pământul. Și Juan se năruie pe o parte, chircindu-se cu fălcile încleștate și ochii strâns închiși. Maria îi mângâie cu afecțiune maternă părul cărunt și izbucnește în plâns, căci inima ei simte durerea lui. Shanti îmi face semn să mă alătur Mariei, să dau o mână de ajutor. Nu degeaba sunt helper. Mă așez pe vine lângă Juan și îl apuc de umeri strângând ușor, doar atât cât să știe că îi sunt și eu alături, că se poate bizui și pe mine. Juan tresare ca trezit dintr-un vis urât și se împinge din nou, cu hotărâre, în mâinile care îi tremură.

Let me see what spring is like… Poți, Juan, mai ai un pic, haide… Maria îi ține capul în palme, iar Juan își adună puterile și se opintește iar. Acum e în genunchi, ca într-o rugăciune, bălăngănindu-se dintr-o parte în alta, bătut de furtunile trecutului său. Maria îl cuprinde grijulie de mijloc, iar eu îl apuc de subsuori.

On Jupiter and Mars… Juan, ai încredere, nu te lăsăm să cazi. Și Juan se ajută cu noi. Iată-l, a început să crească! Ca după o boala lungă și grea, Juan își îndreaptă oasele sleite. Apoi ridică mâinile spre tavan, cu încetinitorul. Pumnii se descleștează, iar degetele culeg aerul ca și cum ar culege mere coapte. Capul lui Juan cade pe spate, cu ochii închiși. De sub pleoapele strânse izvorăsc lacrimi. Epuizat, spaniolul se lasă moale în brațele mele, ca o bucată de plastilină. Maria îi ține mâinile într-ale ei.

In other words, hold my hand… Juan o ia acum de la capăt, ceva mai sigur pe el. Vrea să crească. Îi e sete să crească. Vrea să fie copac. Fill my heart with a song, ne umple Tony Bennett inimile. Juan e acum pe picioarele lui, dar nu vrea să se desprindă de noi. Nici noi de el. Nimeni nu părăsește pe nimeni aici.

And let me sing forevermore… Ochii Mariei înoată în lacrimi. Cu o mână o cuprind pe ea, cu celalaltă pe Juan. Rămânem așa, îmbrățișați, la umbra copacului Juan până la sfârșitul melodiei și lacrimile ni se amestecă. Juan plânge înfundat, cu bărbia în piept. Oul Juan, copacul Juan, omul Juan. Trecutul Juan. Prezentul Juan. Viitorul Juan. Din împreunarea lor cosmică, Shiva și Shakti ne privesc cu duioșie.

În pauză, la o ceașcă de ceai, Param ne descrie Tantra anilor ’70, care era puțin diferită de cea din zilele noastre. Pe atunci, cine avea chef să și-o tragă se retrăgea într-un colț mai întunecos și… The Commune s-a transformat rapid într-un bordel spiritual. Dar a venit Osho într-o zi și le-a spus că n-au înțeles nimic. Că au confundat Tantra cu pornografia. Și că de mâine punct. Și s-a pus punct. At least we fucked a lot back then, everyone with everybody, yeah, great time, oftează Param nostalgic. Dar acum n-aș mai putea face așa ceva, își scutură australianul buclele aurii. Ce vreau acum e să iubesc cu adevărat, asta vreau, oftează el din nou, din adâncul inimii. Fly me to the moon, ne cântă Prem Dargo varianta lui la microfon. Pentru un profesor de sport, nu sună rău deloc. Numai că acum nu prea mai are nimeni chef să zboare până la Lună. Și nu prea mai avem nici ce să ne spunem. După ce ne-am văzut plângându-ne setea de iubire și frica de iubire, neputințele și speranțele, ce-ar mai fi de spus? Așteptăm cuminți, călare pe inimile noastre de pluș, să vină Shanti ca să ne deschidă următoarea chakră.

 

Chakra inimii.

Voi șase puneți-vă palmele pe inimă, gata să o dăruiți, și fixați-vă ochii în ai partenerului, ne instruiește facilitatoarea după ce ne mai învârtim de câteva ori în cerc, de încălzire. Iar voi, ceilalți șase, rămâneți la zece pași distanță cu palmele în sus, gata să primiți, încheie ea instructajul.

Maria face primul pas către mine… Aș vrea să îi zâmbesc, dar nu pot pentru că ochii mi se umplu din nou de lacrimi și colțurile buzelor încep să îmi tremure văzând-o cum se apropie… Au mai rămas nouă pași… Opt… Șapte… Maria ține acum palmele căuș, ca și cum inima ei s-ar zbate să sară de acolo. Ochii ei înoată într-ai mei… Șase… Cinci… Patru… Privirile noastre se împletesc într-o frânghie udă. La capătul ăsta te salvez eu, Maria. La celălalt mă salvezi tu, bine?… Trei… Doi… Unu… Maria se oprește la câțiva centimetri în fața mea. Îi simt răsuflarea. Fără să se grăbească, Maria își apropie palmele de ale mele care așteaptă deschise. Atingerea ei e ca o adiere într-o zi toridă. Răcoroasă, catifelată. Toată inima ei e în atingerea asta. M-am dăruit ție, ce-o să faci acum cu mine? pare să mă întrebe din ochii ei frumoși. Îi adăpostesc degetele reci în podul palmelor mele fierbinți și las răspunsul pentru mai târziu.

Ne rotim în cerc ultima oară. În cercul ăsta am întors pentru o vreme spatele iadurilor noastre și ne-am împărtășit paradisurile. Shanti ne îndeamnă acum să ne uităm în ochii celorlalți, fără ocolișuri și să ne luăm rămas bun, fără cuvinte. Douăsprezece inimi moi, din pluș, s-au dăruit, s-au împărțit, s-au deschis, s-au amestecat unele cu altele și acum se întorc la ale lor, poate un pic mai vii ca înainte. Două femei mă ațin cu săruturile lor tantrice: una e Shanti, cealaltă e Simone. Nu le pot răspunde, căci răspunsul meu e la Maria.

Gata cu orgia.

Am mai rămas doar noi în încăperea goală. Eu și Maria pe mocheta de pluș roșu, Shiva și Shakti pe soclul lor metalic. Ne întoarcem în timp, până când ne ținem iar de mâini și ne privim adânc în ochi. Dar timpul în care ne-am întors nu mai e același și nici Shanti nu mai e aici să ne spună ce să facem în continuare. Suntem doar noi doi, într-un timp al nimănui, orbecăind unul după celălalt. Iar eu mă văd în ochii Mariei îndepărtându-mă. Și Maria se vede în ochii mei îndepărtându-se. Ne separă un zid al îndoielilor peste care, deocamdată, nu îndrăznim să trecem împreună.

Mă întorc istovit în cămăruța mea unde adorm repede, cu capul pe inimioara de pluș făcută cadou de Maria. Dis-de-dimineață va trebui să o duc însă la loc pentru un nou curs de Tantra. Mâine va fi iar nevoie de inimi. Să nu rămână cineva fără.

Nota lui Brăduț. Epilog.

Undeva în pădurile Indiei, trei copaci tineri își discută proiectele profesionale.

- Eu am o ofertă de la un atelier exclusivist de mobilă din State. O să fiu noul pat al Penelopei Cruz.
- Pe mine m-au ofertat cei de la Yamaha. O să fiu noul pian al lui Elton John.

Al treilea copac molfăie îmbufnat o frunză. Nu zice nimic.

- Și tu? Tu ce oferte ai?
- Ce oferte am, ce oferte am… Mă, voi ați auzit de unu, Sega?

Înscrie-te aici pentru a precomanda varianta integrală și tipărită a romanului. Da, apare. În această primăvară. Namaste, Sega!

Sursă foto.

Comentarii - 4 Comentarii

  1. TheRealMan spune:

    Tantra a fost inteleasa gresit de multi. Au crezut ca e indulgenta in dorintele carnale.

    Osho spune in discursurile lui despre Tantra (Tantra Vision si Vigyan Bhairav Tantra), ca este una din metodele de extindere a constiintei. Daca tot incerci Yoga si stai in fel si fel de pozitii ciudate ore intregi. si nu se intampla nimic, atunci e timpul sa o iei p calea Tantra
    Tantra te duce mult mai rapid catre aceleasi rezultate.

  2. [...] tot fie vreun an de când am citit pe site-ul de călătorii al lui Brăduţ Florescu, chiar aici, ultimul episod al unei poveşti de la Osho de-acasă, scrisă de un cineva pe nume Sega. M-am tot [...]

  3. [...] trecut treisprezece luni de la publicarea, în premieră pe Tedoo, a ultimului episod din volumul 1 al ciclului “Namaste“. Între timp, povestea lui Sega a trăit iluminarea tiparului și a devenit, aproape [...]

Lasă un comentariu