Tedoo cu Brad Florescu

Namaste. Aventuri Spirituale prin India şi Nepal (ep. 18): Sărbătoarea Sannyas. Marea Osho-mascaradă.

Copleșit, tânărul mai are puțin și leșină de emoție, dar se luptă din răsputeri să rămână sfinx. Eu și Dev râdem pe înfundate, ca niște ne-sannyasini ce suntem.

Arrival-darshan-e1266818118796

Neo-sannyasinii. Cei care au ales calea adevărului.

Wajid, Kalakeli, Aishwarya, Jivan, Samiti, Karuna, Raja, Ananda, Mukta, Maneesh, Prana, Vedhan, Devendra, Devagit, Nitash, Adar, Param, Atmo, Adhiraj, Tarika, Suryo, Tanu, Shakti… Neo-sannyasinii. Cei care au ales să urmeze calea adevărului.

Spre deosebire de sannyasinii tradiționali, care renunțau la tot și se retrăgeau din lume trăind în celibat, neo-sannyasinii renunță doar la trecut și la condiționările lor. Se leapădă de ce au fost, își iau un nume în sanscrită și devin oameni liberi. Observatori ai propriilor vieți. Sannyas is the search of who we are, îmi spunea Aishwarya convinsă. Nu am nici un motiv să nu o iau în serios. Sunt amuzat doar de felul în care se strigă sannyasinii occidentali unii pe alții pe numele în sanscrită, fiecare cu accentul limbii materne, o simplă condiționare din fragedă pruncie. Te poți scutura de trecut, dar asta nu înseamnă neapărat că trecutul se va desprinde de tine la fel de ușor ca praful de pe coperta unei cărți.

Sunt în Auditorium alături de Dev, un regizor neamț, fost director de creație, care s-a lăsat de publicitate după 15 ani și s-a apucat de documentare pe care le filmează deocamdată prin Asia de Sud-Est întrucât s-a însurat cu o thailandeză. Amândoi suntem curioși să vedem cum decurge o sannyas celebration, sărbătoare care se întâmplă în fiecare seară de vineri, după cină.

Pentru început, muzică live, interpretată de un grup de instrumentiști și doi soliști vocali, un el și o ea. Acorduri dulcege, ritmuri blege și versuri gingașe, care mă fac să cred că aș avea succes dacă aș lua pe sus formația cu cântece cu tot și aș trânti-o pe orice scenă neo-protestantă din întreagă lume. Cuvinte cheie precum heart, wonder, miracle, peace, love, sky, clouds, friends, forever nu dau greș niciodată. Iar solistul vocal, un tânăr cu părul lung și cârlionțat, prins îngrijit într-o coadă la spate, ar face cu siguranță furori printre enoriașe. Tipul are o voce spartă, dar ce contează? Blândețea lui e cuceritoare. Cântă întors cu spatele la public. Din smerenie, ar spune gurile bune. De nătâng ce e, ar zice gurile rele. La acute, vocea îi zboară mai presus de al 7-lea cer și de nota care trebuie. Noroc cu solista vocală, o asiatică durdulie, care îl mai aduce din când în când cu picioarele pe pământ. Dar lumea nu bagă de seamă. Cu toții dansează în delir. Pentru mine însă, spectacolul e un mod pur masochist de a încheia o zi și așa plină de fluctuații emoționale, dintr-o extremă în alta. Pe bune, ce-mi trebuie mie muzica asta de neo-sannyas-protestanți?

Botezul Sannyas. Mascarada genială a lui Osho.

La un moment dat, pe o progresie de acorduri calde, Aishwarya preia microfonul și pășește în fața scenei. Adunarea se oprește din dans și formează o roată în jurul ei. Pe un ton cald, Aishwarya îi cheamă alături pe cei care vor să primească botezul sannyas chiar în această seară, right here and right now. Cine se simte pregătit, să poftească aici, lansează șefa mea provocarea, transformată în maestru de ceremonii. Mă uit la Dev și Dev se uită la mine. Amândoi facem simultan un pas înapoi și ne așezăm pe pardoseala de marmură ca să urmărim în tihnă spectacolul. După câteva secunde lungi de așteptare, suspendate într-o tăcere evlavioasă, din public se desprinde un tânăr indian, vizibil emoționat. Aishwarya îl invită să se așeze pe o pernă rotundă. Tânărul ia loc cu picioarele încrucișate, compunându-și o postură cât mai impunătoare. Fulgeră un bliț. Prietenul său a imortalizat momentul. Din difuzoare se pogoară vocea lui Osho, probabil un colaj din mai multe discursuri.

Rămâi nemișcat… Închide ochii… Acum ești una cu întregul univers… Ești liber… Permite acestui sentiment să pătrundă în inimă, ca o săgeată… Ești un Buddha…

Copleșit, tânărul mai are puțin și leșină de emoție, dar se luptă din răsputeri să rămână sfinx. Eu și Dev râdem pe înfundate, ca niște ne-sannyasini ce suntem.

De ce să fim răi? Până la urmă, trăirea e tot ce contează. Dacă ritualul provoacă o trăire sinceră, profundă, nici nu mai contează calitatea artistică sau autenticitatea acestuia. Dintre doi care chicotesc și restul, care ascultă pioși cuvintele lui Osho blagoslovindu-l pe noul sannyasin, probabil că restul e mai aproape de adevăr, de eliberarea promisă, de iluminare. Dacă nu în viața asta, în următoarea aproape sigur.

Recunosc că mie mi-e greu să înghit genul ăsta de manifestări. Trebuie să fie o condiționare de pe vremea șoimilor patriei. Și totuși: dacă botezul sannyas nu e decât o altă invenție a lui Osho menită să submineze dictatura ritualurilor religioase? Ideea de a concepe o ceremonie caricaturală pentru inițierea propriilor discipoli mi se pare genială. O fi ideea mea sau a lui Osho?

Înainte să ies din marea piramida, mai arunc o privire peste umăr. Participanții dansează în extaz, cu mâinile în aer, ca la adunările neo-protestante. Ei par să creadă cu tărie în povestea asta. Iar eu am bănuiala că Osho a fost un mare neînțeles. Poate că până și discipolii săi au prins greșit ideea. Sau poate că mă înșel… Of, bufeurile astea. Toate mi se amestecă în cap… Și, până la urmă, cine știe? Dacă mâine-poimâine mă trezesc și eu cu un nume nou, în sanscrită?

(va urma)

Află mai multe despre autor şi înscrie-te pentru a primi varianta tipărită a romanului dând un click aici.

Sursă foto.

Comentarii - Un Comentariu

  1. [...] 27 septembrie 2011: Oare nu-i orice botez o mascaradă? [...]

Lasă un comentariu