Tedoo cu Brad Florescu

Namaste. Aventuri spirituale prin India şi Nepal (ep. 12). Scurtătura spre mine însumi.

Dintr-o dată știu că nu sunt nici vorbele și nici gândurile mele. Sunt acela care le observă. Și tot trecutul îmi apare ca un vis gata să se destrăme în zori. Un vis din care mă trezesc, încetul cu încetul.

Bangkok traffic 3

Episodul 12 al romanului de aventuri spirituale prin India şi Nepal. Episoadele anterioare le găseşti aici.

Hai, pe scurt că nu prea am timp, la 9 trebuie să fiu în Auditorium și până atunci am de studiat rahaturile astea; zi ce vrei să-ți spun, mă repede moșneagul, agasat de prezența mea. Păi… ceva așa, de bun venit, ca de la învățător la învățăcel, îi sugerez eu încurcat. Mă așteptam la o primire mai acătării din partea celui care îmi va fi de acum înainte îndrumător personal. Conform regulamentului, fiecărui participant la programul Work As Meditation i se desemnează câte un coach. Și după cum reiese din hârtia pe care o tot frământ în mâini fără astâmpăr, coach-ul meu e Ananda, bătrânul pe care l-am cunoscut acum câteva zile în Chuang Tzu, citind din Cartea Secretelor. Fostul șofer al lui Osho, actualmente șofer de taxi la Sidney când nu e la Pune – astea le știu de la Aishwarya.

Sega, nu pun preţ pe vorbe, aşa că nu prea am ce să-ţi zic.

Ce te-aștepți tu să auzi de la un amărât de taximetrist? bombăne el. N-am ce să te învăț eu pe tine. Ne-am întâlnit să nu zică ăștia că nu ne-am întâlnit, bine ar fi să ne vedem acum fiecare de drumul lui, ok? Și bătrânul cel ursuz se întoarce la hârțoagele împrăștiate pe toată masă. După un timp, își ridică din nou privirea, constatând că nu m-am mișcat din fața lui. Așa trece aproximativ un minut: el mă studiază dezgustat, eu aștept povața răbdător și resemnat, cu umerii încovoiați și palmele puse ordonat pe genunchi. Ananda se zgâiește la mine pe deasupra ochelarilor rotunzi, de entomolog, ca la o insectă. Dar una din aia scârboasă, pe care îți vine să o zdrobești cu călcâiul, nicidecum să o înțepi cu acul și să o pui la insectar.

Ok, mormăie el plictisit, lăsându-se pe spate cu mâinile încrucișate la ceafă. Vezi tu, Sega, fiecare vine aici cu bagajul său, pe care îl deschide mai devreme sau mai târziu, scoțând la iveală te miri ce bulendre împuțite și asta face parte din natura locului. Așa că nu aștepta să te întreb cum te-ai acomodat, nu aștepta să-ți caut în coarne ca să văd ce bube ai la cap, come onBullshit… Mută-ți gândul. Ai venit și tu aici din niște motive nelămurite, cu îndoielile tale de rahat, cu problemele, nimicniciile și confuziile tale de doi bani, cu apucăturile și ticăloșiile pe care refuzi să ți le recunoști și cu niște păreri culese de ici-colo despre Osho… Ai venit ca toți ceilalți amețiți, ca să dai o justificare existenței tale mizerabile. Și așa ai să și pleci, fără să fi înțeles nimic din marele lui plan. Îți mai spun ceva și cu asta basta: ți se va pune în față o oglindă în care vei vedea clar cine sau ce ești. Cam ăsta e jocul lui Osho pe aici. Tu nu trebuie să faci nimic. Doar concentrează-te la experiența ta, rămâi destupat ca o sticlă de old whiskey și lasă viața să își urmeze cursul… Bucură-te dacă poți și atâta tot. N-am ce să-ți mai zic, Sega. Și acum hai, valea, că acuș se face 9 și nu am apucat încă să citesc afurisitele astea de instrucțiuni, mă ușuie el. Era și timpul.

De la 9 începe Fast Track To Yourself, primul curs obligatoriu pentru lucrători.

Cei câțiva pași până la blocul Omar Khayam îi fac repede, gândindu-mă la morocănosul de Ananda și la povețele lui nu foarte ortodoxe. Poate că acesta e și motivul pentru care l-am îndrăgit pe loc, în ciuda comportamentului său urâcios. Într-un fel, îl așteptam. Îmi doream ca el să existe. Ananda e primul care mi-a vorbit pe șleau, fără menajamente, ca și cum m-ar cunoaște de o viață, de parcă mi-ar ști toate metehnele. M-a citit dintr-o privire, fără să se lase orbit de aparenta mea smerenie. Teribil coach. Și eu mă consider uneori o libarcă pe care aș strivi-o bucuros cu călcâiul. Iar nimicniciile, problemele, confuziile și părerile mele chiar atât valorează: doi bani. Cât despre apucături și ticăloșii… Moșneagul mi-a văzut conținutul de parcă s-ar fi uitat printr-o sticlă. Deci nu am de ce să mă supăr că m-a luat peste picior și m-a ținut la distanță; Ananda are perfectă dreptate. Mi-l și imaginez conducând Rolls-ul din Chuang Tzu, cu Osho pe bancheta din spate. Apoi mi-l închipui pe Osho ascultând cuminte vorbele în răspăr ale șoferului cel ursuz. Hm… dacă Ananda a fost dintotdeauna maestrul din umbră? Dacă este jocul lui? Amuzat de gândul acesta năstrușnic, las încălțările pe una dintre policioare și intru destupat ca o sticlă de old whiskey în sala de la etajul doi, unde s-a adunat deja toată lumea.

Bine ați venit la Fast Track To Yourself, ne urează facilitatoarea, o altă nemțoaică, pe nume Aranya. Va fi o zi intensă, ne avertizează ea. Vă cer să participați fără rezerve la acest experiment profund transformator. Veți porni într-o călătorie spre voi înșivă, la capătul căreia veți descoperi că existați dincolo de simțurile, gândurile și emoțiile voastre. Însă pentru asta trebuie să dați tot ce puteți, trebuie să faceți tot ce vă cer.

1 2 Vezi galerie imaginiIntră în galeria de imagini a articolului

Comentarii - Un Comentariu

  1. A spune:

    Hai, pe scurt că nu prea am timp.
    E bine.

Lasă un comentariu