Tedoo cu Brad Florescu

Namaste. Aventuri spirituale prin India şi Nepal (Ep. 11): Bucuria, Focul şi Iasomia

Sega, here everybody’s cooked up eventually. E într-adevăr un secret îngrozitor. Amiaza mea tihnită se topește într-o clipă, ca o bucată de celofan aruncată în foc.

Silavadee 3

Episodul 11 al romanului de aventuri spirituale prin India şi Nepal. Episoadele anterioare le găseşti aici.

Am remarcat-o din prima zi, dar am trecut repede pe lângă ea după ce i-am pus eticheta: babă nebună. E o indiancă mărunțică, tunsă castron, ca Mireille Mathieu. În ciuda vârstei, se rotește cu grația unei balerine abia ieșite din adolescență. O ține așa întruna. Dintr-o piruetă într-alta. De dimineața până seara. De parcă nici nu ar atinge pământul. Ea dansează în Buddha Grove cu o crenguță înflorită în mână, dirijând o orchestră nevăzută, ascunsă probabil după bambuși. Dansează desculță pe marmura udă, absorbită cu totul de muzica pe care numai ea o aude. Se mai oprește din când în când, arcuindu-se ca într-o plecăciune, ca să depună o floare la rădăcina vreunui copac, după care se avântă din nou în dansul ei fără început și fără sfârșit. Ea dansează și în zorii lăptoși ai zilei de azi din ochii ei m-a strigat bucuria… Bucuria

Hey, this my place!

Se rățoiește la mine într-o engleză cu suișuri și coborâșuri chinezești. You not understand? This my place, arată ea cu bărbia spre băncuța pe care stau. Asiatica apărută brusc în fața mea are vocea aspră ca limba de pisică, poartă ochelari, iar părul și-l ține strâns în două codițe, ca o școlăriță. Cum adică locul tău? întreb după ce mă dezmeticesc. Dacă ai o oarecare slăbiciune pentru asiatice, reacționezi mai lent când te trezești hodoronc-tronc cu una pe cap. Da, uite-așa, se oțărăște ea cu mâinile înfipte în șolduri. La ora asta băncuța e a mea! Eu stau aici, tu dă-te mai încolo! Fără să mai aștepte, se înghesuie lângă mine. Îi fac loc. Stă așa o vreme, îmbufnată, cu brațele încrucișate, bâțâind nervoasă dintr-un picior. Se preface interesată de micuța cascadă artificială din fața noastră și de broscuțele care sar în apă, una după alta. Se ridică apoi la fel de brusc cum s-a așezat și pleacă fără să-mi mai arunce vreo vorbă sau vreo privire. Cam smucită asiatica asta. O urmăresc până când dispare din câmpul meu vizual și apoi mă întorc la ale mele. Pe marmura udă din Buddha Grove dansează desculță Bucuria.

This is for you.

Asiatica s-a întors cu o floricică. Fff… for me?! Dacă ai o oarecare slăbiciune pentru asiatice, nu îți găsești cuvintele prea ușor când te trezești hodoronc-tronc cu aceeași codană orientală pe cap, de data asta mult mai prietenoasă. Da, am cules-o special pentru tine, zâmbește ea candid. După parfumul petalelor catifelate, sigur e o floare de iasomie. Și bea un pic din ceaiul ăsta, mă îmbie asiatica, desfăcând termosul pe care tocmai l-a scos din tășcuța de pe umăr. I make, se mândrește ea în timp ce sorb din licoarea călduță. Ochii ei oblici mă țintuiesc dindărătul ochelarilor cu o curiozitate vie, neprefacută. You like? întreabă ea serioasă. Mă fâstâcesc. I like, răspund. Am mai băut ceaiuri de iasomie la viața mea, dar nici unul ca acesta. De bună seamă că a folosit un ingredient minune. O sărut repezit pe obraz, fără premeditare. Ah, și pielea ei miroase tot a iasomie. Asiatica se gâdilă și își acoperă deîndată obrazul cu palma. Râde scurt, apoi se răsucește pe călcâie și fuge ca o copilă rușinoasă. Nici măcar nu am apucat să întreb cum o cheamă. Probabil că Iasomia.

Încă 5 minute până la ora 9.

Repede mai trece timpul. Mă ridic iute de pe băncuță și pornesc vesel spre birou. Începe o nouă zi de muncă și nu vreau să întârzii, să îmi zică iar Aishwarya că nu îmi pasă. Mai arunc o privire în treacăt, peste umăr. Bucuria dansează desculță pe marmura udă din Buddha Grove, dirijând orchestra nevăzută și neauzită cu crenguța ei plină de flori. Bucuria dansează, dansează, dansează…

1 2

Comentarii - Un Comentariu

  1. Catinca spune:

    Ce faina povestea batranicii, tare fain sa imprastii bucurie in jurul tau.
    Uff povestea cu singuratatea e un taler ce atarna greu, cateodata poate merita sa le facem viata mai frumoasa celor care se simt asa.

Lasă un comentariu