Tedoo cu Brad Florescu

Enisala Safari Village. O pensiune cât toată Dobrogea.

Dacă am avea 500 de pensiuni ca Enisala Safari Village, problema turismului românesc s-ar rezolva de la sine.

Enisala Safari Village.

Cea mai mare problemă a hotelăriei românești o constituie lipsa de idei. Majoritatea cazărilor, de la hotelurile de 4 stele din București la pensiunile agroturistice prin nordul Bucovinei, n-au personalitate, n-au concept, nu spun nicio poveste și nu livrează nicio experiență memorabilă (în sens plăcut). Când credeam că totul e pierdut, m-am împiedicat de o superbă excepție la regula de mai sus: Enisala Safari Village.

Între Cetatea Enisala și Lacul Razim.

Enisala e un sat ca oricare alt sat românesc. La crâșma din centru se ascultă manele și se bea bere la pet sub umbreluțe Bergenbier. Stratul de praf de pe drum e la fel de gros ca cel de pe maidanele uscate, unde rămășițe de utilaje și clădiri industriale răsar fantomatic din adâncul bălăriilor. Lacul Razim și misterioasa cetate Enisala, aflate la marginea satului, nu se văd și nu se simt prin colbul ridicat în Dobrogea de vântul trecător al capitalismului. Ca în mai fiecare sat românesc pe unde merg, și de data asta mă încearcă sentimentul că principala ocupație a localnicilor este șomajul.

Captiv între bolboroseala comunei și serenitatea verzuie a Razimului, la capătul unui drumeag desfundat care miroase a lut și balegă, se ghemuiește clubul-pensiune amenajat de Virgil Anghelache pentru turiștii cu discernământ care vor să viziteze Grădina Carpaților. La ora sosirii mele, singurii mușterii ai clubului, doi nemți la 50 de ani, discern să soarbă liniștiți un pahar de vin roșu pe terasa care dă către apus. Au făcut 5 ore de la București, dar le place aici, sunt emoționați de atâta liniște și frumusețe.

Enisala. Eco-agro-bio-turism.

E greu să pui Enisala Safari Village într-un sertar – eco-turism, agro-turism, turism cultural sau de aventură – pentru că pensiunea le acoperă pe toate, ca o enciclopedie în lemn, piatră și lumină a magicelor ținuturi dobrogene.

Iubitorii de natură pot folosi clubul ca bază pentru eco-excursii pe Razim, în Deltă, la Istria sau în Munții Măcinului. Pasionații de etnologie n-au decât să se plimbe prin odăile care îmbină cu maximă eleganță simplitatea prietenoasă a stilului vernacular și micile tușe de lux și confort racordate la standardele vestice. Sau să plonjeze în delicioasele mâncăruri tradiționale puse în scenă, de trei ori pe zi, de cele două femei de zahăr care gătesc pentru oaspeți folosind ingrediente bio provenite din ferma pensiunii.

La bază, mai jos de  amfiteatru, găsim un mic muzeu care conține câteva morminte romane descoperite în timpul lucrărilor de descărcare de sarcină arheologică. În spate, un pavilion alb-albastru – culori care-mi sugerează mai degrabă o influență grecească decât o pasiune a patronului pentru Universitatea Craiova – adăpostește un alt muzeu, de artă. Picturi, gravuri și fotografii realizate de artiștii invitați la atelierele anuale ale Enisalei, dar și lucrări ale marilor maeștri ai artei plastice românești. Îmi atrage atenția o schiță semnată de Nicolae Grigorescu.

Cercul influențelor culturale care i-au dat Dobrogei această savoare inegalabilă în Europa se întregește prin Crama Bizantină și Salonul Otoman, unde se servesc vinuri împărătești și, respectiv, narghilele sultănești. Vasta colecție de cărți – unele rare – pe teme de istorie, arheologie, geografie și biologie completează meniul acestei pensiuni-experiență care ar merita inclusă în cazuistica de turism a oricărei țări din lume. Rar am văzut un locșor atât de bine gândit, construit și gestionat. Rar și departe.

Cum se ajunge și cât costă

O noapte la pensiunea de 5 stele Enisala Safari Village costă 55 de euro de persoană, incluzând și trei mese (copioase). Din București se merge pe drumul vechi către mare (Urziceni-Slobozia-Hârșova), apoi se virează stânga către Babadag. Sunt 300 de kilometri pe care-i faci în 4 ore. După Hârșova, drumul e pe cât de pustiu pe atât de pitoresc.

Foto: Brăduț Florescu, 2010.

Vezi galerie imaginiIntră în galeria de imagini a articolului

Comentarii - 10 Comentarii

  1. Adi spune:

    Inteleg acum ca trebuie sa mai promovam si turismul romanesc dar sa dau 110 euro pe noapte (2 pers) pentru “miros de lut si balega”?
    Pai “turistii cu discernamant” stiu ca in lumea asta mare pana la 10-12 ani copii au totul gratis.
    Aici, picii peste 4 ani platesc tot la 50%, adica pentru cazare, masa, inclusiv plimbarea cu barca!!!
    Sa facem o comparatie cu… Burj Al Arab de exemplu sau alte resorturi de 7, 6 5 stele???
    E drept ca acolo nu miroase a… si nici nu vezi pereti crapati si dati cu var (apare unul in poza cu camera)!

  2. Călin spune:

    Pe lângă lipsa de idei, turismul romanesc mai suferă de ceva: din cauza ca locurile cu personalitate, concept, suflet etc sunt putine, deci concurenta redusă spre inexistenta, prețurile sunt exagerate. 110 euro pe camera la Enisala o fi un preț decent pentru straini dar pentru cei din România este prea mult. Fie nu-i ai, fie ii ai dar atunci ii dai la Marriot, all inclusive, in Egipt, ca tot povesteai de oferta de la Tarom într-un alt articol…

  3. Geo spune:

    Recomand domnilor Adi si Calin multe concedii frumoase cu famila, cu dormit in masina si dejun din conserve. Sau mai bine, cum spunea Apelles: Sutor ne ultra crepidam!

  4. Alex spune:

    Mulțumesc pentru pont Brăduț. Am fost acolo după ce ți-am citit articolul și a fost foarte frumos.

  5. arakelian spune:

    am platit, o familie cu copil, in turcia, 5 stele, ultra all inclusiv, mai putin decat la Enisala. Nu e cazul sa comentez cate lucruri, actiuni erau incluse(gratis) si la alegere. Si la naiba, Romania chiar are locuri cu personalitate, are potential, are mana de lucru f. ieftina, fonduri europene, are MII de motive. Cel mai mare este insa imbogatirea peste noapte.

  6. Sorin Neacsu spune:

    In urma acestui articol am hotarat sa ne petrcem o parte a vacantei de vara la aceasta pensiune. In teorie (poze, site) totul arata senzational. La fata locului tot senzational arata, dar sunt cateva lucruri (bune si rele) care nu se vad in poze.

    Bune:
    - Locatia este superba
    - Mancarea a fost buna

    Rele:
    - Oamenii foarte nersiosi. Am facut rezervari cu o luna inainte, de luni – vineri. In dimineata zilei de luni (prima zi de cazare) ni s-a spus ca nu mai putem sta joi noaptea pentru ca vineri vine un grup mai mare. Fara prea multe explicatii, fara a incerca sa ne “indulceasca” cumva problema. Cand am ajuns la pranz ni s-a spus ca e posibil sa nu avem ce manca, ca nu stia nimeni ca venim ?!?! desi vorbisem la telefon cu cateva ore inainte.

    Ni s-a spus ca nu putem manca peste deloc, pentru ca este prohibitie pe lac. Sa mergem In Delta si sa nu mananci peste !!!! Socant de-a dreptul. Se gaseste peste destul in delta, doar ca nu pe lacul Razim. Era prea mare efortul de a cumpara peste de la cativa KM distanta.

    Am intrebat daca putem face o excursie cu masinile offroad brand-uite de parca ar fi mers la Dakar (arata f. bine de altfel). Ni s-a spus ca nu se poate, pentru ca sunt masini doar pt. aprovizionare ?!

    Am intrebat daca putem face o plimbare cu barca, ni s-a spus ca e cel mai bine sa mergem la Murighiol, ca acolo nu e mare lucru de facut.

    Una dintre cele mai mari probleme a fost curatenia din camere care nu a fost la standarde de 5 stele, mai degraba la 2 stele. Panze de paianjen cat cuprinde, praf, etc.

    Atitudinea angajatilor a fost una plictisita, aproape orice cerere (rezonabila) se solda cu un refuz.

    Drept pentru care ne-am facut frumos bagajele dupa prima noapte si am plecat in alta parte, unde aveau si barci, era si curat si culmea, aveau si peste! In Delta!!!

    • Tedoo spune:

      Sorin, multumesc foarte mult pentru review. Ori au prins oamenii o zi foarte proasta, ori nicio minune nu dureaza din octombrie 2010 (cand am fost eu acolo) pina in iunie 2012. Imi pare rau daca te-am pus pe drum degeaba. Bradut.

  7. Sorin Neacsu spune:

    Nu e vina ta in nici un caz, locul chiar arata foarte foarte bine, nu am vazut multe locuri asa frumoase in Romania. Cand am ajuns acolo m-am simtit ca in Toscana. Din pacate lipseste “sufletul” …

  8. GM spune:

    Draga Geo,

    Ar trebui sa lasi aerele deoparte si sa iti depasesti nivelul de cizmar, ca sa fac referire la citatul tau semidoct (“nu te ridica, cizmarule, mai presus de calapodul tau” – traducerea in limba romana).

    Daca erai capabil sa intelegi si limba romana, nu doar latina care este moarta ca si bunul simt din partea unor persoane, vedeai ca oamenii au spus ca preturile sunt mari comparativ cu oferta si cu ce pot cheltui marea majoritate a romanilor. Dobrogea ramane, din pacate, o zona aparent destinata exclusiv strainilor si oamenilor cu foarte multi bani. Suma de 110 euro / noapte sau 165 euro / noapte in cazul unei camere cu 3 locuri este imens. La acesti bani ma pot caza ultra all inclusive in marea majoritate a hotelurilor de 5 stele din lume cu conditii net superioare, prin urmare nu vad de ce as sta intr-o camera mica, avand peretii crapati si mirosind a balegar sau mai stiu eu a ce, numai pentru a declara sus si tare ca sunt aproape de natura. Daca doresc o astfel de apropiere, ma duc si dorm in grajd. O pensiune, pe langa conditiile de trai logice si normale, trebuie sa ofere curatenie, miros frumos si angajati (inclusiv patroni) cu bun simt si aici fac referire direct la cazul lui Sorin. Din pacate, romanii fac mult prea des rabat de la capitolul bun simt, fiind mercantili (cazul patronilor pensiunii) si figuranti si pseudodocti (cazul tau).

    Iti doresc ca, pe viitor, sa dai dovada de moderatie in afirmatii si sa incerci sa inveti ceva din ceea ce citesti, nu numai sa memorezi citate despre care Eminescu ar spune “ce din coada au sa sune”.

    O viata frumoasa va doresc.

    Cu prietenie,
    GM

  9. […] seară din vara lui 2010 stăteam la taclale cu nea Ion, managerul Enisala Safari Village. Din vorbă în vorbă și din pahar de ghiurghiuliu în pahar de ghiurghiuliu vine vorba despre […]

Lasă un comentariu