Tedoo cu Brad Florescu

De ce nu e cool turismul

Turismul este o industrie și încă una a naibii de profitabilă. Iar anii care vin arată foarte bine pentru businessul de travel, pe masură ce tot mai multe națiuni trăiesc mai bine și n-au pe ce-și cheltui banii.

Thailand Koh Phi PhiDSC_0045

Euromonitor numai ce-a anunțat lista națiunilor care au cheltuit cel mai mult pe turismul extern (în afara granițelor propriei țări) în 2006. Iată primele 10 poziții ale clasamentului:

Outgoing Tourist Expenditure US$ million, 2006
USA 101,776
Germany 75,197
United Kingdom 56,513
Japan 47,049
France 31,070
China 21,070
Russia 17,133
Australia 15,528
Austria 14,823

Sursa: Euromonitor International

Clasamentul de mai sus explică în mare măsură monstruozitățile care se petrec și se pregătesc în industria de turism a acestor ani. Turismul este o industrie și încă una a naibii de profitabilă. Iar anii care vin arată foarte bine pentru businessul de travel, pe masură ce tot mai multe națiuni trăiesc mai bine și n-au pe ce-și cheltui banii. Turismul a devenit, la rândul lui, un subsistem al globalizării și am îndrăzni să spunem că se conturează o formă de imperialism turistic.

Cei care au banii dictează piața. Clasamentul de mai sus promite o industrie turistică viitoare similară conceptual cu cea de azi, dar la o scară mult mai mare. Atât de mare încât, în cel mult un deceniu, turismul va ajunge din urmă industria și agricultura în privința rolului jucat în poluare și distrugerea de ecosisteme.

Turismul viitorului va oferta, așadar, cele mai profitabile categorii de turiști și se va mula după chipul și asemănarea acestora. Am definit câteva tipologii, ca să vedem încotro se îndreaptă lumea asta:

1. All inclusivii:

Americanii, nemții și austriecii. Merg în vacanță cu nevestele și copiii, vor piscine multe și bere gratis. Nu îi interesează ce se întâmplă dincolo de zidurile resortului. Pentru ei s-a inventat conceptul de “all inclusive” și pentru ei se vor construi multe mii de astfel de resorturi, chiar dacă, dincolo de gardurile lor aurite, familii întregi de localnici salivează privind la resturile pe care le aruncă turiștii. Viața e nedreaptă.

2. Tourerii:

Japonezii și chinezii. Ei vor să vadă cât mai mult și cât mai repede. Pentru ei, călătoria e un “task” și trebuie să bifeze cât mai multe capitole rezolvate. Ei sunt regii tururilor în care pleci bou și din care te întorci vacă, pentru că este imposibil să intri în profunzimea unui loc în cele două până la 20 de ore pe care le petreci acolo. Ai timp doar să duci aparatul la ochi și să reproduci vederile pe care le-ai văzut în pliante. Ai fost acolo.

3. Cuceritorii:

Englezii. Ăștia sunt un soi foarte special de turiști. Sângele colonialist le curge încă în vene, iar chemarea lor spre călătorie îi duce în locuri pe care le pot dezvirgina. Sunt călători mai degrabă decât turiști. Dacă veți căuta destinații, trasee și tururi complet demente, în spatele lor veți găsi tour operatori englezi. Englezii nu dau doi bani pe popoarele pe care le vizitează, dar sunt deschizători de drumuri pe multe destinații unde altfel nu te-ai putea aventura. Într-o postură similară, dar la o scară mai mică și mai confortabilă, se situează francezii și (deși nu sunt în listă) italienii.

4. Rătăcitorii:

În orice fund de lume de pe planeta asta veți găsi un australian. Băieții ăștia, născuți și crescuți acolo unde se termină harta, au o obsesie a călătoriei. Parcă vor să vadă de unde se trage specia lor. Şi îi veți găsi, de regulă, în locuri cât se poate de îndepărtate de țara natală. Călătoresc enorm și cheltuiesc puțin. Nu le trebuie hotel, pat, tv și termopane. Doar niște bere rece și ceva puicuțe nostime. Am întâlnit mulți australieni – te miri pe unde – care erau în “vacanță” de 6 luni și mai aveau încă 6 înainte. Cu rucsacul în spate și cu lumea în față.

5. Parveniții.

Aici includem rușii (prezenți în top 10) și națiunile din estul Europei. Inclusiv noi. Turiști care nu merg să viziteze, ci dau năvală ca lăcustele. Fără respect pentru civilizația în care sunt aruncați de cursele charter, pentru natura de care cică au venit să se bucure sau măcar pentru hotelul unde sunt cazați. Frustrați până peste poate de viața pe care o duc în celelalte 50 de săptămâni ale anului, vacanța este pentru ei un moment de refulare. Caută “all inclusive” care, pentru ei, e un fel de atingere a Nirvanei. Se uită după cele mai mici prețuri, apoi au pretenții de regi. Mănâncă și beau mai mult decât pot, urlă la ospătari și fac pipi pe colac. Într-un fel, e un preț pe care industria turismului de masă îl plătește meritat. Asta creați, asta suportați.

Privind cele 5 categorii definite mai sus, putem să ne facem o idee legat de ce ne așteaptă. Tot mai multe resorturi și hoteluri, tot mai mari, care să poată adăposti și hrăni turmele de turiști din booming markets. Tot mai multă distrugere a pământului și a habitatelor naturale. Tot mai multe tone de lături și deșeuri. Şi tot mai multe ziduri care să-i adăpostească pe vizitatori de vizitați.

Eram într-o zi la Balchik, la capătul dinspre castelul Reginei Maria. În fața castelului (un pic lateral dreapta, cum te uiți dinspre mare) se construiește deja un hotel. Pe malul mării, de-a lungul drumeagului spre Varna, s-au dat deja aprobări de construcție pentru câteva zeci de resorturi. Mă gândeam că suntem cumva norocoși că mai putem vedea coasta așa cum a lăsat-o Dumnezeu. În 5 ani, o fotografie cu țărmul de azi se va vinde pe post de document istoric.

Ce putem face noi? Există multe răspunsuri și, dacă sunteți încă aici, înseamnă că le aveți deja.

Comentarii - Un Comentariu

  1. cereal killer spune:

    articolele, si poate omenirea in general, duce lipsa de opinii ferme, chiar daca poate exagerate uneori (desi nu cred ca e cazul aici)…pun totusi neuronul la contributie. si asta chiar si prin antiteze referitor la cele citite. prea multe luari de pozitie vagi, pentru a nu ofensa vezi doamne pe cineva, ajungem adeseori sa ne intrebam ce a dorit de fapt omul sa spuna? diluarea pana la disparitia aproape totala a oricaror substante nutritive, atitudini care cauta sa lase impresia ca omul stie mai mult decat ne spune, diverse luari de pozite impotriva gandirii in sine de fapt, cum vad adeseori in comentariile de pe siteul dvs nu ma incanta. Si totusi …ma bucur cand vad, desi atat de rar, asemenea articole – felicitari, tinet-o tot asa :)

Lasă un comentariu