Tedoo cu Brad Florescu

Songkhla: orașul cu o mie de povești

Nu prea mă omor după orașe, dar aici m-aș întoarce cu plăcere. Songkhla are o taină pe care îmi e greu s-o cuprind și s-o explic.

Nu prea mă omor după orașe, dar aici m-aș întoarce cu plăcere. Songkhla are o taină pe care îmi e greu s-o cuprind și s-o explic.

Misterul pornește de la însuși numele orașului. Unele surse susțin că Songkhla vine de la cele două insulițe care păzesc portul. Unor marinari veniți din sud li s-a părut că seamănă cu doi lei și așa să-i rămână numele: Song Khla.

Alți autori sunt de acord că ar fi vorba despre niște lei, doar că nu doi, ci unul singur, personificat de una din colinele orașului, care parcă-parcă ar aduce cu regele animalelor. Tot marinarii au scornit-o și pe asta. Pământul văzut de pe mare seamănă cu toate fantasmele celui care-l vede.

Localnicii nu își bat prea mult capul cu originile numelui urbei lor. Privesc lucrurile practic, magic, chinezește: un șoarece, o pisică și un cățel netrebnici au plănuit să fure nestematul unui neguțător. Au fugit cu el de pe corabie dar au fost blestemați și au împietrit. De unde au rezultat cele două insule din larg Ko Nu – „Şoarecele” și Ko Meaw -“Pisica”, respectiv colina Khao Thang Kuan – “Câinele”. Am trecut pe lângă, nu m-a lătrat.

Nu știu care-i adevărul și nu-mi propun să-l aflu luna asta. Dacă aș încerca, probabil că mi-aș petrece următorii ani din viață acolo. Orașul nu are un centru, ci mai multe. Un centru dă spre temple, un altul dă spre gomora din Hat Yai. Mai e un centru din care răzbate noblețea dinastiilor regale de atunci și de acum. Mai e lacul Songkhla, cel mai mare lac natural din Thailanda care, prin însuși tangoul lui etern cu marea, crează un centru. Mai e un centru vechi care miroase a veacuri de pescuit și comerț. Şi mai e un centru nou, foarte aproape, unde se află mall-ul, KFC-ul și tinerii din ziua de azi.

Dacă ajungi în Songkhla fie și pentru o singură zi, fă două lucruri. Dimineața, plimbă-te pe plaja Samila, matăsoasă, nesfărșită și mai mereu pustie. Iar la apus, rătăcește-te prin orașul vechi. Cuprinde doar trei străzi, întinse de-a lungul țărmului, dar e atât de dens încât o să-ți pară că te plimbi printr-o carte cu povești.

Comentarii - Niciun comentariu

Lasă un comentariu