PRACTICE:

Dacă în clipa aceea ar fi început să plouă cu castraveciori muraţi, nu m-aş fi mirat. Dacă o farfurie zburătoare ar fi aterizat sub nasul meu, deşertând extratereştri în formă de spaghetti carbonara, n-aş fi schiţat niciun gest surprins. Peştii să fi sărit din havuzuri cântând la acordeoane din blană de struţ, nu mi-ar fi tremurat un muşchi pe faţă. La umbra Wat Rong Khun nu e loc de alte uimiri.

Wat Rong Khun este singurul templu alb din Thailanda. În vreme ce ctitorii tuturor celorlalte aşezăminte de cult au găsit de cuviinţă să toarne în aur povestea gloriei lui Buddha, domnul Chalermchai Kositpipat a privit proiectul din altă perspectivă: cea a curăţeniei interioare. Templul este alb pentru că sufletul lui Buddha este imaculat.

Artistul a mers în vârful unghiilor pe graniţa, subţire ca un fir de păr, dintre kitsch şi sublim. Nu e uşor să edifici o astfel de alegorie fără să faci rabat la solemnitate. De la trâmbiţă la trompetă e un singur pas, pe care domnul Kositpipat a reuşit să nu îl facă. Cel puţin nu în marele ansamblu.

Dacă intrăm în detalii, vom sesiza câteva accente de parc tematic. Pe dinafară albe, pe interior aurii, zidurile ubosot-ului (clădirea centrală) înfăţişează scene din viaţa lui Buddha, dar şi personaje din filme de acţiune ca Predator, Batman sau Matrix. Vorbesc serios. Keanu Reeves e chiar pe dreapta, cum intri.

Pe dreapta cum iesi, un stander de carton ce îl întruchipează pe însuşi domnul Kositpipat stă la dispoziţia celor care vor să-şi facă poze cu autorul. Templul Alb l-a transformat pe artistul de 56 de ani într-o vedetă naţională. Acesta declara într-un interviu că şi-ar dori ca Wat Rong Khun să devină lăcaşul de rugăciune al Majestăţii Sale, Regele Bhumibol.

Aş comite o diletanţă dacă m-aş apuca acum să explic toată alegoria înmărmurită în Wat Rong Khun. Nu am înţeles mare lucru din ce-a vrut autorul să spună acolo. Buddhismul operează cu alte instrumente simbolice şi ritualice, pe care eu nu le pot interpreta. Şi, pe lângă asta, există un articol dedicat pe Wikipedia. Cititorii mei ştiu limba engleză.

Foto: Brăduţ Florescu, mai 2011