Tedoo cu Brad Florescu

Polinezia 2008 (Ep. 2) – Manuia Beach Boutique Hotel, Rarotonga.

If you choose us from all the islands in the world, we would like to share with you everything we have more beautiful.

Polinesiapool sign

Am ajuns în Rarotonga (Cook Islands) la 3.20 dimineața.

Cea mai plăcută senzație în aeroporțurile astea insulare e că sunt foarte mici, foarte deschise și foarte, molipsitor de vesele. În special din cauză că lumea care vine cu avionul vine în vacanță, localnicii și lucrătorii din aeroport modifică totul în sensul ăsta: controale vamale rapide și mai mult de formă, bagajele apar pe (de obicei singura) bandă la până-în-5-minute de la aterizare, e plin de flori și de postere de genul “nisip alb și apă azurie” și ce îmi place mie cel mai mult: în unele aeroporturi, cum ar fi și cel din Rarotonga, ești întâmpinat cu muzică live. Dacă în Puerto Princesa (Filipine) ne-a așteptat o fanfară, aici, în Cook Islands, ne-a așteptat un domn cu o chitară, îmbrăcat tradițional (adică cu cămașă înflorată și pălărie de paie), la un microfon pe care atârnau frunze de cocotier. Când am dat să-i fac o poză, a adaptat cântecul imediat și am auzit “You are so beauțiful, we will keep you here and you will be the most beautiful Rarotongan girl” … nu e cu rimă, dar ce, nu m-am înroșit imediat?

Ca în toate filmele americane, am primit imediat ghirlanda de flori la gât și am pornit spre resort, cu gândul la cum avea să arate un hotel despre care nu am auzit, pe o insulă de care nu am mai auzit, la o oră de check–in despre care nu am mai auzit. Am ajuns la 4.30 în “recepție”, adică într-o curte plină de copaci în floare, în care nu mișca nimeni. Am făcut 1 2 3 4 5 6 pași în beznă și am văzut Oceanul. Pacific.

Deși era noapte, se vedea turcoaz. Iar valurile săreau în spume, exact cum sar de bucurie câinii mei, când intru în curte: din toate părțile și urcându-se unul peste altul, ca să ajungă la mine. Fiind doar câteva ore până la răsărit, am hotărât să îl așteptăm. Motiv pentru care am adormit pe la 9 dimineața și ne-am mai trezit exact după miezul nopții. Așa că despre prima zi la Manuia Beach Boutique Hotel pot să vă spun doar că se doarme foarte bine.

Să te duci în Cook Islands este o experiență din cele care trebuie trăite “before you die”. Pentru că, venind din est, treci de Linia Internațională de Schimbare a Datei. Pleci din Noua Zeelandă joi noaptea și ajungi la destinație joi dimineața. Adică trăiești aceeași zi de 2 ori. E o super-senzație.

Dacă vă duceți la Manuia, căutați-o pe Vikki, ea se ocupă de rezervări. Născută dintr-o mamă Maori (celebră în toată insula pentru acțiunile ei de protest împotriva bombelor din Tahiti și împotriva zborurilor operate duminica, zi sfântă la toate popoarele polineziene) și un tată englez, care a adus insulei pentru prima data radio-ul (transmisiunea, nu aparatul), Vikki a fost campioană de hula (dansul cu cercurile în jurul taliei), campioant de canoe și a trăit ani buni în Sydney, unde a fost un bucătar renumit.

Nume: Manuia Beach Boutique Hotel

Tip: vacanțe exotice, cu scopul: lună de miere (și scris o carte de dragoste inspirată din asta)

Preț orientativ: 100-150 €/noapte

Locație: pe coasta de vest a insulei, adică apusuri superbe și mai mult timp pentru stat la plajă. 10 minute depărtare de aeroport și 15 minute până în centru.

M-as mai duce: mi se pare cel mai bun “value for money” din toată Rarotonga.

Wow!

  • Chiar pe malul oceanului
  • Baie în aer liber (nerecomandat pentru pudici: noaptea se uită toate stelele la voi)
  • Piscina cu vecini atrăgători: la V Oceanul Pacific, la N restaurantul hotelului, la E măsuțe din lemn, la S o canoe tradițională
  • Intimitate (e greu să deslusești vecinii, prin vegetația bogată din resort)

Hm…

  • Micul dejun: o omleta e cam 6 euro, iar sucurile naturale sunt la cutie (aduse din Noua Zeelandă), dar asta e caracteristic celor mai multe resorturi din Pacific

Camere

Am avut noroc de cea mai bună cameră. De fapt, un bungalow foarte spațios, cu vedere către ocean. Pat mare și confortabil, cameră decorată tradițional (adică cu lămpi din funie de nucă de cocos și covorașe din paie, colorate polinezian), baie în aer liber (descoperită), verandă cu masă și fotolii.

Stilul ăsta de cazare mă atrage cel mai mult, pentru că nu te simți deloc ca la hotel. Nu îți vezi vecinii, nici măcar bungalourile lor, pentru că sunt pitite printre copaci, astfel încât să asigure intimitatea.

Ferestrele sunt cu plasă, astfel încât puteți opta să le lăsați deschise noaptea și să dormiți mângâiați de vânt. Camerele nu au aer condiționat, dar au ventilatoare, însă vremea e așa plăcută tot timpul anului, încât nu simți nevoia să schimbi temperatura niciodată.

În frigider gasiți suc de fructe și lapte pentru cafea, iar complimentar primiți pliculețe cu cafea, ciocolată, zahăr și ceaiuri.

Facilități

Internet: doar dacă aveți ceva urgent de transmis, puteți merge la recepție să le cereți să vă permită accesul la calculatoarele lor. Conexiunea e slabă și nici gând să se încarce site-uri sau să trimiteți fotografii.

Rent-a-car: nu au la hotel, dar există un birou de închiriat scutere și mașini exact în fața intrării, cum traversați sțrada.

Unde mâncați?

La restaurantul hotelului, care mi se pare cameleonic. Adică ziua arată foarte eco, cu nisip pe jos, cu flori și frunze peste tot, bătut de vânt și foarte liber; seara se schimbă total: o atmosferă foarte fierbinte, caldă, aproape luxoasă. Dacă vă uitați la pozele din galerie o să înțelegeți ce spun. Fețe de masă impecabile, candele, veselă care strălucește, toate astea pregătesc o cină remarcabil de elegantă.

Micul dejun e un pic dezamăgitor, pentru că așteptările, când ajungi într-o insulă din Pacific, sunt dintre cele mai organice. Din păcate, din motive pe care am să le explic poate într-un alt articol, totul e ca la mecdonaldz: gem în cutiuțe de plastic, sucuri naturale la cutie, pâine toast (adică de-aia gata feliată), fructe din compot. Înafară de asta, porția de ouă-ochiuri sau omleta era în jur de 6-8 €.

După ora 15 nu se mai poate servi prânzul, dar există niște variante “fasț-food”, cum ar fish’n’chips sau fried calamari. Şansele să găsiți pește proaspăt, făcut la grătar (toată lumea îl prăjește sau îl face pane) sunt aproape nule, iar șansele să găsiți calamari proaspeți sunt absolut nule. În Oceanul Pacific NU MAI EXISTĂ pește. Japonezii l-au pescuit pe tot și când spun tot, chiar la asta mă refer: pe lângă pești, au prins în năvoadele lungi de până la 18 km (!) și balene, rechini sau broaște țestoase. Toți oamenii din Pacific mănâncă vită sau ton la conservă. În resorturile cele mai de lux, unde găsiți pește, e incredibil de scump, pentru că e adus din Japonia. Cum e asta, polinezianul stă în barcă cu undița în apă și se uită la vaporul japonez care pescuiește tone de pește, în timp ce îi spune “Don’t worry! We can send you some.”

Cina, după cum am spus, e elegantă: atât ca atmosferă, cât și ca menu. Supe extraordinar de bune (bucătarul era din Fiji) – cremă de dovleac, de roșii, de ciuperci sau de fructe-de-mare (congelate, bineînțeles); friptură de vită neo-zeelandeză foarte gustoasă (vita din Noua Zeelandă are un gust total diferit de vaca noastră, mai dulce și mai fraged); și peștele e bun, dacă treceți peste senzația ciudată că mâncați pe malul mării pește adus de la 3.000 km depărtare.

În fiecare săptămână are loc Island Night, adică o seară festivă, în care, pe lângă bufet (tot felul de salate, carne, legume, dulciuri, fructe), vine și o trupă tradițională de artiști, care dansează, cântă sau se joacă cu focul, invocând tradițiile și obiceiurile primitive, dinaintea colonizării. Costă cam 25-30€ de persoană și e un moment în care puteți mânca mai bine decât la hotel.

Nu trebuie ratat

Piața de sâmbătă: se strâng toți cook islanders-ii cu fructe, flori, obiecte de design hand-made și gătesc în piață mâncăruri tradiționale. O să fiți surprinsi la un moment dat, când o să dați nas în nas cu totemul insulei: un bărbat cu un organ genital foarte lung, lung până la pământ. Îl găsiți la intrarea în resorturi, în restaurante și mai ales aici, la piață, în toate mărimile și culorile.

Oamenii din Cook Islands sunt foarte prietenoși și ospitalieri. Probabil că se ghidează toți după ce mi-a răspuns o localnică, atunci când am întrebat-o, uimită, de ce e toată lumea așa de drăguță cu străinii: “If you choose us from all the islands in the world, we would like to share with you everything we have more beautiful”.

Rezervați aici.

Comentarii - Niciun comentariu

Lasă un comentariu