Romulus. Romulus Mailat. Cum să vii în Italia cu pianul. O poveste de dragoste în Lisabona. Ce nu înțeleg italienii. Băiatul cu cartea.

Cu chiu, cu vai, reușim să fugim de violatorii din Masqui. Doar ca să dăm peste alții.

După două milenii de la înfrângerea lui Decebal, dacii contra-atacă și cuceresc Roma.

Accident cu rechini. Ce gust are supa de broască țestoasă protejată. O fiesta în familie și o noapte cu cuțitul sub pernă.

24 de ore în Amsterdam alături de Alehandra, Bianca, Dani și un joint cât toate zilele.

Cum să acumulezi mile în același cont zburând cu 15 companii aeriene diferite. Ce îți oferă statutul Elite Plus de la SkyTeam. Lounge-ul SkyTeam de la Heathrow.

“Aici vii să înveți, nu să ai dreptate. Altfel îți pierzi vremea.” O zi cu doctoranzii români de la Cambridge.

Unii pleacă pentru a putea continua să fie buni. Cred că e și cazul Iuliei.

Prima zi și prima oară la Londra. Fumătorii – singura problemă Europei. Arta conversației și destinul nației.

Află prin ce meșteșug măiastru m-au lecuit cei de la TAROM de frica de avion.

Încep astăzi cronica unei călătorii nebuneşti în jurul lumii, care a inclus 3 continente, 10 oraşe, 11 zboruri, totalizând 35.000 de kilometri.

În această atmosferă familiară de sat oltenesc am picat noi, doi tineri naivi în căutarea paradisului pierdut. Am ales cazarea lui Miguel pentru că era cea mai ieftină din tot arhipelagul: doar 80 de euro pe zi pentru un cort, trei peşti prăjiţi şi 10 litri de apă dulce pentru spălat. În Los Roques nu există izvoare.

Am plecat din Suedia în iulie. Aveam bani cât să-mi ajungă 5 ani, cu condiţia să mă limitez la un buget de 6 dolari pe zi, care să includă totul. Îmi cumpărasem bilet doar dus până în Indonezia.

În Venezuela, carnea, laptele şi ouăle se vindeau pe cartelă. Dar marijuana, berea şi benzina erau disponibile în cantităţi infinite şi la preţuri de nimic. Din aceste ultime motive, taximetristul afişa un zâmbet larg, o burtă cât toate zilele şi un motor de 4 litri sub capotă.

Nu mai e nimic, René. Nici căsuţele din copaci, nici hamacul acela în care te legănai, nici musulmanca aceea drăguţă care-ţi gătea rendang, nici soţul ei care-ţi aducea pe ascuns rachiu de palmier şi friptură de purcel.

Hărţile lumii sunt de două feluri: cele care arată Laccadivele şi cele care nu. Poate e o chestiune de scară, de detaliu sau de politică. Micuţele insule din Oceanul Indian ba există, ba nu. În schimb, Maldivele apar pe toate hărţile, deşi sunt la fel de mărunţele.

O aventură pe o insulă pustie care n-a mai fost să fie.

– Tsunami-ul a smuls vaporul din port şi l-a adus până aici, în mijlocul oraşului.
– 2600 de tone cărate 5 kilometri de un val?
– Exact, domnule. Într-o clipită.

Pilotul ne-a făcut un safety briefing peste umăr, întrerupându-se din când în când pentru a discuta cu turnul de control. Auzeam totul în căşti. Dacă aş fi apăsat butonul de pe manşă, le-aş fi putut zice două vorbe despre siguranţa zborului în Tanzania. Over and out.

Avionul îmbrăţişează pista aeroportului din Vava’u ca pe o iubită uitată într-un port. Sute de săteni s-au strâns să-l privească. Pentru ei, e o minune a tehnicii. Şi pentru mine e la fel, dar dintr-un cu totul alt motiv: Ultimul Convair a fost fabricat în 1954. Suntem în Anul de Graţie 2008.

Căpitanul sorbi ultima gură de whisky şi se întoarse în cockpit. Copilotul strânse ziarul împrăştiat pe tot bordul şi decuplă pilotul automat. Urmă un viraj strâns către dreapta, combinat cu o pierdere rapidă de altitudine.

10 minute mai târziu şi 4500 de metri mai jos, avionul survola, zburând în cerc, un atol superb, pierdut în mijlocul Oceanului Indian. O voce se auzi din cockpit:

– Vezi, Mr. Brad, aşa se face treaba aici. Cu cap, cu muncă multă, cu seriozitate şi cu cinste. Fermierii ne ascultă şi cultivă cafeaua la standardele pe care impunem. Fără compromisuri. La rândul nostru, le contractăm oamenilor întreaga recoltă, le plătim preţul pe care l-am agreat de la început şi îi ajutăm cu expertiză şi logistică. De aceea, unele dintre cele mai bune soiuri de cafea din lume poartă numele acestei regiuni.

A încercat de două ori să fugă din lagărul comunist. A construit capitalismul cu mâinile lui. Şi-a luat mâinile şi le-a pus pe chitară.

Bărbatul de 49 de ani, masterand în ştiinţe politice, economie şi finanţe, fost copywriter de senator american, fost ghimpe în coasta lui IBM, fost angajat de vârf al unei companii din Top 500 Forbes, sfătuitor personal şi prieten apropiat pentru bogaţii Americii, jucător la bursă şi probabil multimilionar, singurul farang autorizat să predea gastronomie thailandeză în Thailanda, se spală pe mâini, bea un pahar zdravăn de apă şi se aşează în faţa mea, pregătit pentru interviu.

Deşi era printre cei mai bine plătiţi 5% dintre americani, posesiunile lui William P. Pitts constau dintr-o chitară, un pat, o colecţie de vinuri şi 300 de cărţi de bucate, înghesuite în mica sa garsonieră. A, şi să nu uităm motocicleta pe care am întâlnit-o mai devreme pe Golden Gate Bridge.

“Traditional way. You can help.” sugeră Johan. „Traditional” sună foarte bine în urechile străinului călător. Cât despre „help”, cine ar fi refuzat să-şi vâre braţele până la cot într-un meşteşug secular, asudând alături de localnici? Eram un cetăţean al lumii, unul de-al lor, dacă o făceam şi pe asta puteam să candidez la postul de şaman. Spectacolul putea să înceapă.

Salomeea e sănătoasă şi cuminte pentru că a fost născută acasă, în dragoste şi pentru că a fost cu mine din prima secundă. Dacă o năşteam la spital, mi-o aduceau s-o văd cinci minute, dar aşa a stat cu mine în fiecare clipă a vieţii ei. Eu mă ghidez după ideea de grijă naturală.

Povestea unui om care-a plecat din Europa pentru că nu mai avea voie pe plajă.

– De când lucrez ca ghid, am fost mușcat de 5 ori. Două cobre și trei vipere. Ultima oară chiar aici, la râu, când mă spălam pe picioare. Şi uite, n-am murit.
– Cuvintele tale sunt o adevărată alinare. Dar cum ai făcut? Ai avut ser anti-venin la tine?
– Ei, na! De unde ser anti-venin în Ketambe? Am aplicat metoda tradițională.

Biologii au descoperit că PNGL adună la un loc cele mai multe specii de plante și animale prezente în Cartea Junglei, capodopera lui Rudyard Kipling. Lista rezidenților din PNGL e nesfârșită: peste 25.000 de specii, dintre care aș menționa aici doar câteva endemice: Orangutanul Sumatran (Pongo Abelii), Tigrul Sumatran (Panthera Tigris Sumatrae), Elefantul Sumatran (Elephas Maximus Sumatranus)