Cealaltă Turcie (Ep. 1) – Planeta Cappadocia.

Click pentru a intra in galeria de imagini a articolului

Sema, dansul mistic al dervișilor, în caravanseraiul multisecular de la Saruhan

Cealaltă Turcie nu e are resorturi de 5 stele, yachturi și piscine. Nu vibrează în ritmurile discotecilor, nu are izvoare de alcool incluse în preț și nu primește la restaurantele sale oameni în costume de baie.

Astăzi am să vă povestesc despre o bucată din această Turcie mai puțin știută: Kappadokia (sau Cappadocia, așa cum o știu europenii). Titlul capitolului de azi a fost sugerat de reacția celor care au văzut fotografiile: “Măi, zici că sunt de pe altă planetă”.

Ce este Cappadocia

Acum 3 milioane de ani, doi vulcani Ercies și Hasan s-au hotărât să erupă în același timp. Lava a umplut valea de la poalele lor, apoi ploile, vântul și variațiile de temperatură (de la -20 iarna la +45 vara) au săpat în tuful vulcanic, dând naștere la forme geologice spectaculoase. Această zonă cu aspect lunar a primit numele de Kappadokia. Numele actual este alterarea unei expresii persane care însemna “Ţinutul cailor frumoși”. Cai frumoși există și azi, dar despre asta o să vorbim un pic mai târziu.

Încă mai spectaculoasă decât acțiunea naturii este acțiunea oamenilor. Refugiați aici din întreaga Turcie acum niște mii de ani, localnicii au scobit stâncile gălbui pentru a-și așterne adăposturi. Satele tradiționale cappadociene arată ca niște imenși faguri de albine.

Atenție: Nu căutați Cappadocia nici pe hărți, nici pe GPS, nu figurează ca atare. Căutați Nevsehir – cel mai mare oraș din zonă – sau Goreme, așezarea amplasată fix în mijlocul Cappadociei, baza ideală pentru explorarea regiunii.

Cum se ajunge

Pe șosea sunt 1.400 de kilometri de la București la Goreme. Intrați în Bulgaria pe la Giurgiu și o țineți către sud. Sistemul aberant de șosele și semnalizarea lipsă din țara vecină or să vă dea ceva bătăi de cap. Un GPS poate face minuni sau vă poate încurca și mai rău, pentru că șoselele bulgărești au fost construite pentru armata rusă, nu pentru turiștii români.

Ruta cea mai scurtă este Ruse-Veliko Tarnovo-Nova Zagora-Svilengrad. E mai liberă, dar e greu de găsit după semne (care, oricum, arată toate către Sofia) și, pe alocuri, asfaltul este foarte prost. Ruta cea mai sigură este Ruse-Veliko Tarnovo-Gabrovo-Kazanlak-Stara Zagora-Haskovo-Svilengrad. Asigurați-vă că aveți un copilot atent la semne și capabil să înțeleagă alfabetul chirilic. Europa nu bate atât de departe.

De la Edirne (primul oraș turcesc de lângă graniță) lucrurile se schimbă în foarte bine. Aveți 240 de kilometri până la Istanbul pe o autostradă cu 3 benzi pe sens. Două ore cu viteza legală.

Dacă este pentru prima oară când faceți această rută, veți face în jur de 12 ore de la București la Istanbul, pe o distanță de aproximativ 700 de kilometri. Sfatul meu e să nu intrați în oraș, ca să evitați aglomerația de a doua zi dimineața. Treceți Bosforul pe podul din nord și căutați o cazare de-a lungul autostrăzii spre Ankara.

A doua zi aveți de străbătut încă 700 de kilometri, dar veți merge mult mai repede. Continuați pe autostradă către Ankara (380 km de la Istanbul), apoi urmați semnele către Kirikkale, Kirsehir, Kayseri, faceți dreapta către Nevsehir și mergeți încă 10 kilometri până la Goreme. După ce ieșiți de pe autostradă veți intra pe drumuri express cu două benzi pe sens, suficient de pustii pentru a vă asigura o medie orară de 100 de kilometri. Dacă nu opriți de prea multe ori, veți parcurge distanța Istanbul – Goreme în 7-8 ore.

Ar mai exista și varianta zborului, cu THY pe ruta București – Istanbul – Nevsehir, urmând să vă plimbați prin zonă cu autobuzul.

Unde stați

Goreme e plin de locuri de cazare de toate felurile și pentru toate bugetele. Evident, fița locului o constituie camerele tip peșteră, săpate direct în stânci. E o idee foarte romantică, dar numai vara, când răcoarea pietrelor face zăpușeala suportabilă. Iarna e foarte frig, deci căutați acomodare standard.

Am testat pentru voi 4 locuri de cazare pe care o să vi le descriu aici în câteva cuvinte.

The Legend Hotel – e amplasat pe dealul care străjuiește satul, cu o vedere foarte frumoasă peste împrejurimi. Camerele sunt relativ mici, dar foarte curate și amenajate cu gust. Baia are duș și jacuzzi (!!!) unde, bineînțeles, curge apă caldă. Prețul pentru dublă pe noapte este de circa 40 de euro (depinde cum negociați) și include micul dejun. Proprietarul este un turc de 50 de ani foarte simpatic, vorbitor de engleză. Au wireless.

Traveler’s Cave – situat 20 de metri mai jos de Legend, e un “backpacker’s hostel” clasic. Au câteva camere și un dormitor comun, dar partea foarte bună aici e atmosfera. Dacă vii să bei o cafea în micul restaurant, o să dai peste tineri din toată lumea care au ajuns aici te miri cum. De exemplu, am întâlnit doi nemți care veniseră de la Bonn pe bicliclete. Patronii pensiunii sunt un turc și o japoneză. Dealtfel, mulți dintre oaspeți erau japonezi. La Traveler’s Cave e mult mai ieftin, o dublă nu sare de 25 de euro pe noapte. N-au wireless, dar există conexiune la internet prin cablu.

Pasha Han – e chiar în centru, lângă Caravanseraiul vechi de 600 de ani unde acum funcționează un magazin demențial de covoare și antichități. Patronul, Sergio, e un turc cu cetățenie americană, vorbește engleză perfect, e drăguț și are multe de povestit. Camerele sunt mari, amenajate în stil tradițional, ca dealtfel întreg interiorul acestui hotel plin de personalitate. Prețul este același (50 de euro pentru o dublă, cu mic dejun inclus) dar, din nou, depinde de capacitățile voastre de negociatori. Puteți obține un preț mai bun, mai ales în extra-sezon. Au wireless.

Otoman House Hotel - e la 5 minute de mers pe jos față de centru și e cel mai “hotel” dintre toate. Camerele sunt frumoase, curate și foarte luminoase, dar parcă n-au atâta caracter ca la Pasha Han. Pe timp de vară, aici funcționează și o piscină acoperită. Prețul este de 40 de euro pentru un single și 60 de euro pentru un suite (în extra-sezon). Include mic dejun. Au wireless și merge brici.