Tedoo cu Brad Florescu

Sumatra Tsunami Cafe (Ep. 7) – Cine e mâncat în Sumatra și de ce.

“Mergeți la firma elvețienilor. Ei se ocupă cu cafeaua pe-aici”. Am pornit prin ploaie în direcția trasată de arătătorul bătrânului, către o margine noroioasă de sat. Firma elvețienilor era singura construcție de cărămidă din tot Lintongul. Am sunat la ușa de termopan. Ne-a deschis un bărbat ale cărui trăsături vag europene se chirceau într-o mină surprinsă și bănuitoare.

Blue Batak coffee beans

Numele localităților din Sumatra de Nord par inspirate din gângurelile unui bebeluș. Pangururan, Dolok Sanggul, Seribu Dolok, Siborong-Borong, Kabanjahe, Ambarita, Adjibata și așa mai departe, toponime gingașe și zglobii care contrastează cu viața aspră din creierii munților.

Afacerea din ceață.

Peste Lintong Nihuta se abătuse o ceață palidă și sinistră ca intențiile unei fantome. Din 5 în 5 minute ploua și stătea. Ţăranii ieșiseră deja la câmp, înotând prin noroaie. Prin alburiul ceții, siluete de oameni și siluete de copaci creau impresia unei fresce acoperite cu pânze de păianjen. Cultivau cartofi. “Nu poți să te hrănești cu cafea”, mi-a explicat Posmen.

Sătucul, cocoțat la 1400 de metri pe malurile muntoase ale lacului Toba, oferă condiții de manual pentru cultivarea cafelei.  Lintong Nihuta dă lumii unul dintre cele mai apreciate sortimente de Arabica: Blue Batak Peaberry. Ar trebui ca sătenii să fie mândri de asta. Dar pe fața lor citesc confuzie: ce e aia Blue Batak Peaberry? Sunteți siguri că ați ajuns unde trebuie?

Nici bătrânul care-și ascuțea secera în fața căsuței dărăpănate nu auzise de celebrul sortiment, însă știa unde-am putea să găsim răspunsul.

-    Mergeți la firma elvețienilor. Ei se ocupă cu cafeaua pe-aici.

Am pornit prin ploaie în direcția trasată de arătătorul bătrânului, către o margine noroioasă de sat. Firma elvețienilor era singura construcție de cărămidă din tot Lintongul. Am sunat la ușa de termopan. Ne-a deschis un bărbat ale cărui trăsături vag europene se chirceau într-o mină surprinsă și bănuitoare. Cine naibii eram și ce căutam în fundul Pământului pe o vreme ca asta?

Dintr-o perspectivă strict geografică, prezența mea la Lintong era mai puțin absurdă decât cea a gazdei mele. Carlos se născuse în Costa Rica și studiase în Columbia, apoi traversase jumătate de planetă ca să lucreze, ca inginer agronom, la firma elvețienilor. Ştia ceva despre Blue Batak Peaberry?

- E produsul nostru, e marca noastră.
- De ce se numește așa?
- Batak pentru că provine din ținuturile Batak.
- Asta e clar. De ce blue?
- Pentru că boabele de cafea din zona asta au o tentă ușor albăstruie.
- Şi Peaberry?
- Vezi tu, un fruct obișnuit conține două boabe. Există, totuși, fructe în care găsești un singur bob, mai mare și mai rotund: peaberry. Sunt destul de rare.
- Ca un trifoi cu patru foi?
- Cam așa ceva. Noi alegem boabele respective și le vindem ca sortiment separat. E un produs premium.
- Cum le alegeți?
- Manual, cu lucrători zilieri. Pe urmă le procesăm la moara noastră și le exportăm.
- Aș putea să vizitez moara? Aș putea să văd o mostră de Blue Batak Peaberry?
- Îmi pare rău, dar pentru asta trebuie să te adresezi biroului nostru din Medan.

Deși foarte circumspect în a vorbi despre angajatorul său, agronomul s-a deschis la gură când l-am întrebat despre munca lui. Treaba lui Carlos era să coordoneze activitatea de pe plantațiile localnicilor, pentru a se asigura că firma lui cumpără de la aceștia cafea de cea mai bună calitate.

- E greu cu țăranii. Sunt foarte încăpățânati. Eu îi învăț cum trebuie făcut, ei fac tot cum știu ei.
- Dar ce anume trebuie să-i înveți?
- Tot. Ce sortimente să cultive, cum să le îngrijească, ce îngrășăminte să folosească, ce boabe să aleagă.
- Vrei să spui că oamenii din Lintong nu știu să cultive cafea?
- Ba da, știu, dar nu la standardele noastre. Fac treaba după ureche, cum au învățat de la părinți, bunici și așa mai departe. Dacă vor să le cumpărăm marfa, trebuie să facă așa cum le spunem noi.
- Firma ta cumpără toată cafeaua produsă în Lintong?
- Doar pe cea mai bună.
- Ai putea spune că îi ajutați pe localnici să trăiască mai bine?
- Îi învățăm agronomie. Asta ar trebui să îi ajute.

Vis-a-vis de clădirea din cărămidă se afla o mică plantație, în mijlocul căreia o căsuță de lemn abia se ițea pe deasupra arbuștilor în rod. Un bărbat, o femeie și trei copii ședeau pe verandă cu un sac de cafea între ei. Sortau boabele albăstrui, împărțindu-le în două grămăjoare: cele perfecte în stânga, cele defecte în dreapta.

1 2 3 Vezi galerie imaginiIntră în galeria de imagini a articolului

Comentarii - Niciun comentariu

Lasă un comentariu