Backpackerul Stu
Înainte de a pleca spre Asia de Sud-Est, backpackerul Stu a cheltuit 8.000 de lire sterline pe un laptop nou SONY, un iPhone, niște căști Sennheiser, un DSLR Canon și o cameră video HD Panasonic, o pereche de ochelari de soare Ray Ban și un echipament de snorkeling Aqua Lung, pe care le-a înghesuit în rucsacul North Face nou și el. A mai dat 300 de lire pe onorariul unui stilist, care i-a aranjat părul după moda sauvage. Alte 200 de lire s-au dus pe un tatuaj reprezentând un dragon care mănâncă un șarpe.
Acțiunea se mută în Bangkok, pe strada Khao San unde patronul de la Chai’s House e nevoit să-i facă lui Stu un discount serios la cazare. Bătrânul a cerut 4 euro pe noapte, dar Stu a negociat până la 2 euro și a scris despre asta pe facebook imediat ce-a ajuns în camera lui fără apă caldă și fără ferestre. Dacă ar fi avut ferestre, Stu ar fi putut să vadă doi șobolani făcând dragoste la umbra hostelului de alături.
Oricum, Stu nu avea să rămână toată viața în Bangkok. El trebuia să vadă toată Asia de Sud-Est și avea la dispoziție doar 3 săptămâni pentru a-și duce la capăt misiunea. După două zile în capitală, a urcat la Chiang Mai, a coborât la Phuket, a luat vaporașul spre Koh Phi Phi (unde-a reușit să petreacă 4 ore la Maya Bay, locul unde s-au filmat cele mai tari scene din The Beach), a stat o noapte în Samui și, de acolo, a venit în Koh Pha Ngan chiar în ziua de Full Moon Party. În pofida faptului că Haad Rin era potopit de turiști, Stu a reușit din nou să-și negocieze un preț bun pe cameră. 3 euro pe noapte, chilipir curat. Cu o Singha rece în mână, Stu și-a dat seama că e născut pentru a călători, că e un adevărat cetățean al lumii, că Planeta îi stă la picioare și a plecat la shopping pentru seara cea mare.
Stu nu s-a întors la bungalow înainte de a-și fi cumpărat două perechi de pantaloni tradiționali de pescar, două tricouri – unul cu Budha si unul cu Koh Pha Ngan Full Moon Party -, o bentiță roșie, o amuletă, un alt tatuaj, reprezentând un șarpe care mănâncă un elefant și o sticlă de whisky de 40 de euro.
Să nu credeți, Doamne ferește, că Stu e prototipul ăla dizgasting de turist de masă care nu are în cap decât piscină și shopping. Dacă credeți asta, n-ați înțeles nimic. Stu nu e turist, e backpacker. El nu trece prin lume ca gâsca prin apă. Dimpotrivă, în fiecare loc pe care-l vizitează, Stu își face o fotografie pe care o postează imediat pe pagina lui de facebook, acolo unde bifează în fiecare zi o nouă destinație, ba chiar două în zilele bune. A călători e misiunea lui în viață. De aceea, ține să-și împărtășească experiențele cu ceilalți. Să dea ceva în schimb, mă înțelegeți.
Stu e și un tip citit. Dacă vă uitați în clipa asta la el, îl veți vedea cufundat în “Asia on a Shoestring” de la Lonely Planet.
- Salut, Stu.
- Hi, man.
- Cât stai pe-aici?
- I will leave tomorrow morning, right after the party.
- Încotro?
- I’ve done Bangkok, Chiang Mai, Phuket, Krabi, Samui, next I’ll do Vietnam, Laos, Cambodia.
- De ce Laos, Vietnam, Cambodia?
- Because it’s cheap, man, it’s so fucking cheap.
Ați observat, desigur: Stu vorbește întotdeauna despre locurile unde a fost (sau, ca să-i respectăm exprimarea, pe care le-a “făcut”) și despre cele unde urmează să se ducă (facă). Cu asemenea misiune planetară, aceea de a vedea 5 țări în 20 de zile, cine ar mai avea timp să seize the moment? 5, pentru că urmează și o escală de 3 ceasuri în Singapore, înainte de întoarcerea la Manchester.
Deasemenea, Stu are obiceiul de a reboteza locurile prin care trece. Puket devine “Fukey”, Phi Phi se numește “Fee Fee”, Pha Ngan devine “Paniang”, cât despre Bangkok…
- You know, Bangkok actually comes from “To bang” and “cock”. Like “Bang my cock”
- Ei, na, pe bune?
- Yes, that’s because of many white man coming to bang Thai chicks.
Am fost eu cel care i-a făcut lui Stu poza de Koh Pha Ngan. Primul cadru nu l-a mulțumit. M-a rugat să cadrez mai larg, să se vadă și plaja, și discotecile, și lumea care dansa, și jocul cu făcliile.
- Dar, Stu, tu nu te mai vezi deloc.
- No problem, it’s not about me, man! It’s about this place, this island, about Asia!
După ce ne-am despărțit, Stu a făcut multe. La o mânăstire din Laos a făcut meditație, s-a ras în cap și a înțeles buddhismul. În Vientiane, a mâncat omizi prăjite și lăcuste. La Siem Reap a reușit să fure o pietricică din zidul Angkor Wat. La Ho Chi Min a fost la curve cu numai 5 euro ora. La Nha Trang, Vietnam, s-a îmbătat foarte tare și a căzut cu scuterul, umplându-se de julituri. O viață ca o poveste.
Înainte de plecare, aplicația Travel Brain de pe Facebook îl cota pe Stu ca un călător mediu: 38 de orașe din 4 țări (incluzând Irlanda). Acum, dacă te uiți, scorul lui a atins cerul. A ajuns deja pe locul 3 în lista lui de prieteni. Pe locul 1 este Susan, care a făcut în plus Nepal și Tibet, iar pe 2 e Zach, care a fost și în Israel, la rude.
Pe Stu, în schimb, îl așteaptă America de Sud. Hombre, Machu Pichu, tequila boom boom, The Amazon, samba, ola chica, Rio de Haneiro şi, să sperăm, Anaconda 3.
January 14, 2010


Tags: 





6 Comentarii
Când vine vremea să renunți la Lonely Planet? | Tedoo cu Brad Florescu
January 23, 2012
[...] este un dialog real pe care l-am purtat cu un backpacker englez (prototip pe care l-am descris în articolul acesta). Obsesia paroxistică pentru ieftineală e o altă marcă Lonely Planet. Deja nici nu mai [...]
Bogdan
January 23, 2012
supertext!
Theo
January 24, 2012
Probabil era un caz ciudat de adolescent care nu a mai calatorit inainte si abia a auzit de Asia.
Eu cred ca unii backpackers sunt cool. Altii nu, vor doar sa vada cat mai mult “been there, done that” si cat mai ieftin. Eu unul am preferat mereu sa plec ca backpacker, pentru spiritul aventurii si chiar de multe ori am calatorit singur.
Tedoo
January 25, 2012
@Theo: “Cazul ciudat” a devenit regula. Oamenii ca tine – exceptia.
Raluca
January 26, 2012
“de ce urasc backpackerii”. din acelasi motiv pentru care urasc eu parvenitii care nu ai iesit din tara inainte de 1990..91…92…spune drept..’95?
, dar care acum pretind ca merg in asia pentru experienta spirituala a…hmm…spa-ului de la manadrin oriental? Sau sa inteleg ca, daca stau in Bangkok la le meridien si in cambodgia aleg sa nu prestabilesc nicio locatie de cazare, prin urmare trebuie sa am rucsacul la mine, ma urasti?
Tedoo
January 26, 2012
Nu te urasc. ’86.