Tedoo cu Brad Florescu

Baan Rak Thai: Un picior de rai şi-o gură de ceai

Nu mai departe de acum 20 de ani, dealurile din jurul Ban Rak Thai erau cultivate cu mac. Heroina şi Yaa Baa se plimbau dincolo şi dincoace de graniţă ca la mama lor acasă. Localnicii zăceau ore întregi în transă, ghemuiţi lângă lulele uriaşe, iar când se trezeau puneau mâna pe mitraliere şi se împuşcau cu clanurile de traficanţi din Burma.

Thailand Mae Hong Son Ban Rak Thai

Ziua: 37+9
Kilometri parcurşi: 3700 + 2160
Localizare: Ban Rak Thai, provincia Mae Hong Son, Nord-Vestul Thailandei
Echipaj: Brăduţ Florescu şi Alina

Soarele obosise să mai tortureze oameni şi se ducea spre casă, la nevastă şi copii. O motoretă cu ataş, care-i suportase dogoarea întreaga zi, cobora scârţâind încinsă pe ultima pantă de 25 de grade din Thailanda.

Motoreta opri. Scoţându-şi casca, omuleţul de la ghidon păşi pe solul prăfos şi gălbui care se întindea de la marginea drumului şi până în vârful dealurilor. Doi copii care treceau din întâmplare prin dreptul lui smuciră capetele speriaţi de cuvintele neînţelese care şuierară pe lângă ei şi se stinseră sfârâind în apele lacului:

„Hai las-o naibii, las-o naibii, e prea de tot!”

Primele două-trei ore le-am petrecut în moarte clinică. Eram convins că, undeva pe drumul imposibil de şerpuit şi abrupt, am avut un accident şi am murit amândoi, şi eu şi Alina. Vestea bună era Dumnezeu şi Sfântul Petru ne trimiseseră în Rai fără prea multe discuţii. Vestea proastă era că trăiam şi că, la un moment dat, trebuia să ne întoarcem la viaţă.

Asemeni mie, Ban Rak Tai a murit şi a înviat. În anii 50, un grup de partizani Kuomintag a fugit din provincia chineză Yunnan stabilindu-şi baza de operaţiuni mai întâi în Myanmar. Trupele comuniste glorioase i-au urmărit, împingându-i spre sud. Au trecut încă o graniţă, oprindu-se pe malul unui râuleţ şi cerând Regatului Thailandei să le acorde statut de refugiaţi. Aşa s-a născut primul Ban Rak Thai, al cărui nume a fost impus de autorităţile ţării gazdă. Ban înseamnă „sat”, Rak înseamnă “iubire”. Satul care iubeşte Thailanda. Are şi de ce s-o iubească

Nu mai departe de acum 20 de ani, dealurile din jurul Ban Rak Thai erau cultivate cu mac. Heroina şi Yaa Baa se plimbau dincolo şi dincoace de graniţă ca la mama lor acasă. Localnicii zăceau ore întregi în transă, ghemuiţi lângă lulele uriaşe, iar când se trezeau puneau mâna pe mitraliere şi se împuşcau cu clanurile de traficanţi din Burma.

Kai are 44 de ani, nu i-aş da mai mult de 28, şi a venit în sat ca asistent medical la începutul anilor 90. Misiunea lui nu s-a rezumat la a administra aspirine şi a moşi copii. Kai a venit să vindece suflete. Şi, cel puţin la suprafaţă, nu se mai vede nicio urmă de rană.

- Treaba noastră, a mea şi a celorlalţi funcţionari publici repartizaţi aici, a fost să le oferim oamenilor un alt stil de viaţă, să-i facem să renunţe la opiu, la traficul de heroină, la violenţă. Le-am făcut echipă de fotbal şi club de fitness, i-am învăţat pe copii engleză şi calculator, le-am explicat oamenilor că există şi alte distracţii pe lume înafară de opiu. La început eram inamicul lor numărul 1. Mergeam prin sat însoţit de militari înarmaţi. Dar acum, lucrurile s-au schimbat.

Îmi arată poze de acum 20 de ani. Satul-minune de azi e doar o grămăjoară de case care se ţin scai de un râuleţ anemic. Lacul de acumulare a fost amenajat ulterior, cu bani din Taiwan. Vechii prieteni nu se uită.

Satul de partizani a renunţat la droguri şi prosperă dintr-un agro-turism făcut ca la cartea thailandeză şi îmbogăţit de curăţenia, minuţiozitatea şi hărnicia chinezilor. Cazările sunt impecabile, mâncarea aş defini-o ca fusion săţios, iar preţurile nu uită de unde au plecat. Ceaiul, cafeaua, ghimbirul şi vinurile de fructe produse pe dealurile unde nu demult creşteau macii şi cuiburile de mitralieră sunt apreciate în tot Nordul Thailandei. Războinici, traficanţi, toxicomani, fotbalişti, aerobici, fermieri, cârciumari, hotelieri, bătrânii din Ban Rak Thai au trăit cel puţin trei vieţi într-una singură.

- Las-o naibii, Alina, e prea de tot.
- De ce spui asta? Oamenii pot trăi câte vieţi vor, atâta timp cât sunt pregătiţi să moară pentru viaţă.

Soarele, obosit să mai tortureze oameni, se ascunde în spatele muntelui de vis-a-vis, dincolo de graniţă. Cu ultima suflare, trimite spre Thailanda un vânt care miroase ca acum douăzeci de ani.

Notă: Alina este al patrulea membru al echipajului “Thailander 2 – Trei roţi pentru o viaţă”, campanie dedicată strângerii de fonduri pentru exploratorul român Alin Totorean. Dacă vrei să fii parte din următoarea poveste, înscrie-te printr-o mică donaţie. Ai toate detaliile aici.

Foto: Brăduţ Florescu, Aprilie 2011.

Vezi galerie imaginiIntră în galeria de imagini a articolului

Comentarii - 8 Comentarii

  1. Masli spune:

    nu stiu daca o sa te mai poti intoarce in romania dupa ce ai vazut locurile astea superbe …

  2. Oana Ungureanu spune:

    Teoretic,chiar si dupa ce ai vazut atatea locuri minunate, ai putea sa te intorci in Romania. Intrebarea ar fi :”de ce sa te mai intorci?”
    Paradisul este pe Pamant, depinde de fiecare dintre noi sa-l gasim si, din momentul in care l-am gasit, sa nu-l mai parasim.
    Succes pe mai departe, Bradut …

  3. [...] intri în Baan Rak Thai, pe dealul din stânga drumului principal, vei vedea o duzină de căsuţe roşcate [...]

  4. [...] Sua e la 26 de kilometri de oraş, cum mergi dinspre Peştera Peştilor către Ban Rak Thai. 40 de minute cu motoreta în ritm domol. Nu trebuie să întrebi pe nimeni nimic, indicatoarele te [...]

  5. [...] Komintang a căutat refugiu în Thailanda. Spun “un alt” ca să nu facem confuzie cu Baan Rak Thai, sat cu o istorie similară. Ambele aşezări se află nordul extrem al ţării, lipite de graniţa [...]

  6. [...] Când spune „noi”, domnul Zhou se referă la etnicii chinezi care vieţuiesc în Mae Salong începând din toamna anului 1949, când armata victorioasă a lui Mao Ţe Dun (Mao Zedong) i-a silit pe luptătorii anticomunişti din Regimentul 5, Divizia 93, Armata a 26-a a Kuomintang să ia calea pribegiei către Thailanda, via Burma. O poveste similară cu a minunatului Baan Rak Thai. [...]

  7. [...] la trei locuri pe care le-a văzut Brăduţ şi unde aş vrea şi eu să ajung: Rawai Beach, Baan Rak Thai şi [...]

  8. [...] Ban Rak Thai – o așezare fondată de partizanii chinezi. Satul și locuitorii săi au trecut prin aventuri demne de un film de acțiune, pornind de la luptele de gherilă împotriva armatei lui Mao, continuând cu Războiul Drogurilor, cu bombardamentele armatei thailandeze și cu convertirea partizanilor la agricultură și eco-turism. Ban Rak Thai e o Chină în miniatură. O Chină ca-n povești. Citește mai multe în articolul Un picior de rai și-o gură de ceai. [...]

Lasă un comentariu