Tedoo cu Brad Florescu

Anonima Sudamericană (17). Țuțurică, Oriflame și Atacama.

Cronica celor 5 zile de drum din jungla peruană până la piscurile înzăpezite ale Anzilor argentinieni. Via deșertul Atacama, femei frumoase și mulți polițiști.

Chile desertul Atacama

Text de Liana Oprea. O călătorie de Liana Oprea și Răzvan Antonescu a.k.a. “Țuțurică” a.k.a. “Spidu”

Țuțurică are doar cinci zile să traverseze America de Sud din jungla amazoniană până la munții înzăpeziți ai Anzilor argentinieni. De ce se grăbește așa? Ca să se vadă cu un amic din Găești.

După aventura din junglă regăsim un Spiduță tare obosit, așa de obosit că decide să facă o excepție de la regulile lui nescrise și își cumpără bilet de vapor la clasa întâi. Vaporul, în totalitatea lui, se adeverește a fi de clasa a doua sau a treia. Cu toate astea se îndreaptă în direcția corectă, scoțându-l din junglă, spre Yurimaguas, pe călătorul epuizat de conflictul inechitabil cu super-țânțarii de Amazon.

Pe menționatul vapor, căruia din neglijență nu-i reținem numele, destinul cu poftă de joacă îi scoate în cale a treia traducătoare din călătoria lui. Pe primele două le întâlnise în Brazilia și experiența îl adusese la remarcabila concluzie că nu toate traducătoarele sunt la fel.

Traducătoarea 3 se remarcă aproape imediat în ochii lui prin două aspecte complet diferite de Traducătoarele 1 și 2, plus unul identic: unghiile foarte îngriite și frumos pictate în stil franțuzesc timpuriu, îndeletnicirea de a lustrui gratis  extremitățile mânuțelor altor doamne de pe vapor și faptul, previzibil deja, că vorbește engleza.

Lacrimi și ojă.

Când cursa acvatică ajunge la Yurimaguas – capăt de linie – doamnele cu unghii aranjate se îmbrățișează de despărțire, cu lacrimile curgându-le șiroaie pe manichiura imaculată. Traducătoarea 3, însă, îi rămâne alături unui Țuțurică semi-impresionat cu care călătorește spre sud până la Tarapoto.

Pământ aproximativ de jur împrejur, un peisaj după care sufletul traumatizat de selva baja tânjea de mult. Aici, la Tarapoto, Traducătoarea 3 scoate din mânecă o prietenă care-i face cu ochiul lui Țuțurică. El, pentru care competiția e a doua natură, întreabă la ce e bună prietena Traducătoarei, și trage concluzia că e bună la Oriflame, pentru care distribuie produse cosmetice. Acestea fiind stabilite, Țuțurică o scoate pe doamna Oriflame la cârciumă, unde o dansează cumbia în pași de tango. Sau vals. Sau ceva pe-acolo. Cu Țuțurică nu ești niciodată 100% sigur.

În mijlocul șuetei, Oriflame îi face o propunere: să întreprindă o vizită la nu știu ce cascadă cu reputație energetizantă și vindecătoare. Astfel că în ultima zi din an se pun toți trei – Țuțurică, Oriflame și Traducătoarea – într-un motocarro și pornesc spre faimoasa cascadă. Șofer le e un fost polițist foarte prietenos, care îi invită pe toți la Revelionul unor…  - ei bine, în lipsa unei descrieri mai simandicoase – la Revelionul unor foști polițiști din Tarapoto.

Cum mimezi „prezervativ” în spaniolă.

Micul grup ajunge în scurt timp la pomul, pardon, la apa lăudată. Ce să vezi, stupoare. Cascada nu e foarte albă cum se așteptase Țuțurică, nici foarte caldă și nici tămăduitoare cum fusese lăsat să creadă. În schimb, e rece. Nici măcare foarte rece. Numai atât de rece cât să foarte răcești. Țuțurică nu mai răcise de mult. Așa că-i e plăcut. Strănută. Bea, dar nu ceai. Aguafuerte. Nici asta foarte fuerte. În comparație cu o pălincă se încadrează în categoria vinuț. Din ăla mai slab, pentru doamne.

Obiectivul cascadă fiind bifat, deși în sens contrar, trupa face 180 de grade spre oraș. La care se cuvin adăugate cele 37 cu cinci ale lui Țuțurică. După-amiaza decurge normal, cu cele două doamne lipsă întrucât trebuie să-și facă toaleta de Revelion. Țuțurică profită de moment ca să se întindă puțin. După siesta, consideră că îi lipsește ceva foarte familiar și anume o bere. Iar de la terasa situată peste drum de o bancă asistă la următorul spectacol gratis:

Înre a doua și a treia înghițitură de bere, lângă bancă parchează o mașină blindată albă. Din ea coboară un mascat cu pușcă și vestă antiglonț. Se uită stânga-dreapta-față-spate, prin găurile din mască. Apoi face un pas spre stradă. Repetă mișcarea  stânga-dreapta-față-spate, la care adaugă sus-jos. Intră în bancă. După cinci minute, alt personaj, în costum identic, iese din mașină. Din nou pantomima stânga-dreapta-față-spate, plus 360 de grade. Cel de-al treilea coechipier apare din mașină, de la volan, deschide dubița la spate, scoate un săculeț mic, în culori de camuflaj, și intră în bancă. La înghițitura a zecea de bere show-ul e gata. De unde Țuțurică extrage concluzia că totul a durat maximum zece minute. Un gând îl macină însă: conținutul săculețului. Îl macină ce-l macină, până când dispare în lipsă de răspuns. Oricum, coregrafia făcuse toți banii.

Revenit din reverie la chestiuni mai concrete, eroul nostru își plătește berea și se îndreaptă spre farmacie cu gânduri optimiste legate de Oriflame, care i se păruse promițătoare. La tejghea își dă seama că simpla încredere în sine, incapabilă să suplinească lipsa cunoștințelor de spaniolă, nu-i dădea indicii despre cum se spune „o cutie de prezervative” la peruani. Încearcă ce încearcă să-l păcălească pe farmacist cu engleza, dar fără succes. Așa că în final recurge la strămoșeasca și infailibila mimă. Pentru cei care știu jocul, trebuie spus că în astfel de situații Țuțurică nu se complică și folosește varianta directă, cea mai simplă, și mai și trișează folosindu-se de obiecte. De data asta nu e vorba de obiecte din jur, ci de cele aflate în posesia și (cu noroc) în uzul imediate și personale. Tactica aduce imediat zâmbete de înțelegere pe fețele farmacistului și ale celorlalți clienți deopotrivă. Unii doar mustăcesc, alții râd pe săturate, fiecare după posibilități.

Revelion cu două dame și mai mulți foști valeți. Curca regală.

Toate fiind aranjate, pe la orele 11p.m. își fac apariția doamnele, aranjate ca de Anul Nou. Ajunși la local găsesc o sală goală, cu mese singuratice și un bar aproviziont cu bere, bere și încă niște bere. Pe scenă, un sincron vocal-dansant acompaniază trei trompete pe care Țuțurică le găsește cam țipătoare. În câteva minute de la sosire, de niciunde, apar invitații, astfel că atmosfera devine în curând ca trompetele. Fostul polițist își face și el intrarea și, cu toate că e cam gras și cam libidinos pentru gustul feminin al lui Țuțurică, trebuie să-i se admită calitățile de dansator. Își mișcă kilogramele cu grație și dezinvoltură și, mai ales, cu simț al ritmului. Ce-i al lui e al lui.

Ulterior, ex-polițistul își etalează și abilitățile de seducător, atunci când începe să facă pe cocoșul pe lângă Oriflame. (Apropo, știți cum se spune „păun” în spaniolă? „Pavo real”. Și cum s-ar traduce cuvânt cu cuvânt în română? „Curcă regală”.) Așadar se împăunează pe lângă Oriflame pentru care, vă amintiți, Țuțurică mimase „prezervativ” în farmacie. Din păcate sau din fericire – nu e clar, fiindcă lui Țuțurică îi place spectacolul pe cât îi displac eșecurile – Oriflame nu acceptă avansurile păunului, iar seara se încheie într-un mod plăcut și educativ.

Astfel distrat, trioul româno-peruan se întoarce la hotel, unde doarme separat până după prânz, fără nici o ocazie de fructificare a demonstrației de mimă din ziua precedentă. Ce să-i faci, uneori una mimezi și alta te culci. Țuțurică obține totuși un somn bun înainte de lungul drum în autobuz (calculați și voi cât o fi din nordul Peru-ului până la Mendoza, în Argentina), așa că nu e totul pierdut. Bagajele le face încercând să bată recordul personal de 5 minute, în care sacul de dormit, rufele de la uscat, periuța de dinți și tot restul de apartenențe, aruncate într-o dezordine desăvârșită prin tot spațiul diponibil, trebuie compresate frumos în rucsac. Fetele îl însoțesc la autogară, unde mai trag o tură de lacrimi de despărțire. Așa o fi obiceiul la doamnele cu manichiură franțuzească.

Spre Chile, desfrânat.

 Autobuzul se îndreaptă spre Lima tăind transversal Anzii. Spiduță se ciupește ca să fie sigur că nu visează, și uită complet mima fără finalizare. Experiența vizuală e impresionantă și durează pănâ când apune soarele și, cu odată cu el, și energia călătorului care se afundă într-un somn sănătos și mulțumit. La Lima nu rămâne decât o zi, cât să-și întindă picioarele (și are ce întinde) și să cumpere bilet de autobuz către Santiago de Chile.

1 2

Comentarii - Niciun comentariu

Lasă un comentariu