Tedoo cu Brad Florescu

Airline Review: Emirates, Economy Class

După ce zbori dus la Business Class, ți-e greu să “cobori” la Economy. Totuși, am făcut asta pe drumul de întors și vă pot povesti cum e să zbori cu Emirates cu boarding pass-ul verde în buzunar.

Emirates Economy 777

După ce zbori dus la Business Class, ți-e greu să “cobori” la Economy. Totuși, am făcut asta pe drumul de întors și vă pot povesti cum e să zbori cu Emirates cu boarding pass-ul verde în buzunar.

În primul rând, trebuie să păstrăm proporțiile. Un bilet la Economy e de 2-3-5 ori mai ieftin decât unul la Business, deci trebuie să te aștepți să primești mai puțin. Ca să nu credeți că trag concluzii pripite după un singur zbor, trebuie să vă spun că am experimentat Emirates pe următoarea rută: Auckland – Brisbane – Singapore – Dubai – Istanbul. La fiecare escală s-a schimbat echipajul.

NOSE UP:

  • Aeronava. Din fericire, avionul e același, indiferent câți bani ai dat pe bilet. În cazul nostru, un Boeing 777-300 ER nou-nouț, curat și dotat cu ultimele tehnologii. Inspiră încredere.
  • Zborul propriu-zis. Eu sunt cam nevricos din fire la decolări și aterizări. De data asta, experiența tehnică a zborului a fost extrem de liniștitoare. Piloții și-au făcut anunțurile cu regularitate, într-un ton profesionist, dar prietenos. Totul a decurs lin și sigur. Nu m-am stresat aproape deloc, ceea ce mi se întâmplă foarte rar.
  • Punctualitatea. Am parcurs circa 15.000 de kilometri cu 4 stopuri și nu am întârziat nici măcar un minut. Îmbarcarea a decurs, de fiecare dată, rapid și eficient, informările au fost făcute des și clar, am fost împărțiți și îmbarcați pe sectoare, nu s-a stat la coadă, n-am avut pasageri întârziați, nu ni s-au schimbat porțile.
  • Mâncarea. La Emirates se mănâncă bine și divers. Pe cele 4 zboruri am avut 4 meniuri diferite, similare cu cele de la Business Class (mai puțin șampania de bun venit și gustările dintre mese). De fiecare dată am avut de ales între două feluri și mi-a fost greu, că ambele arătau bine. Deserturile au fost excelente.
  • Spațiul la picioare (pitch-ul). 33 de inch, la limita superioară a clasei Economy. Suficient loc ca să-ți întinzi picioarele de o manieră decentă. Chiar dacă pe zborurile lungi amorțești oricum, măcar începi să amorțești mai târziu.
  • In-flight-entertainment-ul. La fel ca la Business Class, dar cu un ecran mai mic. Dacă poți trăi fără filme de artă sau documentare culte, ai ce face pe un zbor lung.

NOSE DOWN:

  • Însoțitorii de zbor. Dacă la Business erau lapte, miere și alune, cei de la Economy nu păreau foarte fericiți să fie acolo. Pe fiecare zbor mi-au dat senzația că sunt indiferenți, plictisiți, pedepsiți să fie acolo, cu noi. Pe segmentul Dubai-Istanbul chiar m-a enervat un steward care mi-a zis că trebuie să-mi îndrept scaunul cât se servește masa, ca să poată mânca cel din spatele meu. I-am zis că scaunele sunt concepute în așa fel încât cel din spate să poată mânca oricum. În altă ordine de idei, cel din fața mea își înclinase scaunul la maxim și nu i-a spus nimeni nimic.
  • Gălăgia. Are oarecum legătură cu însoțitorii de zbor. Mulți copii la bord, unii dintre ei foarte mici și foarte isterici. Un însoțitor de zbor bine trainuit știe cum să gestioneze țâncii gălăgioși. Le dă jucării, se joacă un pic cu ei, se ajută cu părinții pentru liniștirea plodului. Pe două dintre zboruri am avut parte de combinația fatală: copii care urlau din toate puterile, părinți cărora nu le păsa, însoțitori de zbor cărora nu le păsa nici atât. Nu s-a putut închide un ochi.
  • Lățimea scaunului (sit width). Doar 17 inch, la limita inferioară a categoriei (doar ANA are un width mai mic, dar ANA e o companie japoneză, deci are pasageri pirpirii.) Ţi-e greu și să mănânci pentru că, dacă-ți întinzi un pic mâinile să tai friptura, nimerești cu cotul în cafeaua vecinului de scaun. Pentru un călător solid (european, arab sau african) e foarte greu să intre în scaun, darmite să se mai și miște în el. Foarte, foarte strâmt. Dacă aveți peste 90 de kilograme, o să cam suferiți.
  • Gradul de înclinare a scaunului. Nu știu să vă spun exact câte grade te poți lăsa pe spate dar, din experiența mea, Emirates e la acest capitol printre companiile mai puțin generoase. Scaunele se înclină foarte puțin și e greu să dormi într-o poziție aproape verticală. Doborât de oboseală, am reușit să ațipesc între Singapore și Dubai și, după o oră de somn, mă dureau toate alea. M-au lăsat durerile abia după o noapte de somn în hotelul din Istanbul.
  • Toiletry pack-ul. Inexistent. La zborurile pe distanțe lungi, orice companie aeriană îți oferă la îmbarcare un săculeț în care gasești o periuță și o mini-pastă de dinți, un șervețel parfumat, dopuri de urechi, șosete sau alte mici nimicuri care să-ți facă zborul mai ușor și sosirea mai proaspătă. La Emirates am primit doar eye-shades (chestiile alea pe care ți le pui pe ochi ca să nu te deranjeze lumina și care te fac să arăți ca un bolnav de nervi).

Verdictul nostru: dacă zburați cu Emirates, merită să zburați la Business Class. La Economy e ok doar dacă nu mergeți până la capătul lumii.

Comentarii - Niciun comentariu

Lasă un comentariu