Tedoo cu Brad Florescu

7 reguli de siguranță pentru orice excursie cu barca.

Atunci când pleci într-o excursie pe mare, responsabilitatea pentru propria siguranță îți revine în primul rând ție. Iată 7 lucruri de care trebuie să ții cont.

rsz_excursie_cu_barca_thailanda

În după amiaza zilei de 26 mai, o barcă rapidă a companiei Ang Thong Discovery s-a răsturnat în apropiere de Capul Kakhi, Koh Samui, în Golful Thailandei. Din cele 34 de persoane de la bord (32 de turiști și 2 membri ai echipajului) 4 au murit și alte 21 au fost rănite, necesitând spitalizare.

Printre decedați s-a numărat și românca Monica Cozma, aflată în luna de miere împreună cu soțul ei englez, iar patru dintre răniți erau deasemenea români. Am luat legătura pe 27 mai cu unul dintre ei, Andreea C., care și ea se afla în luna de miere alături de proaspătul soț și de nași. Miere amară.

Deși rănită și încă sub stare de șoc, Andreea a binevoit să-mi povestească ce s-a întâmplat, iar eu am decis să folosesc povestea ei nu pentru un breaking news, ci pentru un scurt și concis îndrumar dedicat turiștilor care vor să se aventureze pe mare. În speranța că astfel de nenorociri nu se vor mai întâmpla. Iată firul nefericit al evenimentelor.

Sursa foto: The Mirror.

Sursa foto: The Mirror.

Cronica unei nenorociri care putea fi evitată.

- Pe 24 și 25 mai vântul a bătut foarte puternic dinspre vest (până la 30 de noduri), generând valuri de 1.5-2 metri. Timp ideal pentru stat pe mal. Prietenul meu Bernard, marinar de carieră rezident în Samui, îmi spunea pe 24 că n-ar ieși pe o așa mare nici cu portavionul.
-  Pe 26 dimineața, când au ajuns la port, cei 32 de turiști au fost informați de căpitanul bărcii că sunt valuri de 2 metri între punctul de plecare din Koh Samui și parcul marin Mu Koh Ang Thong, destinația croazierei. Cu toate acestea, a continuat el, operatorul “a calculat” că vor fi în siguranță.

-  Conform declarațiilor Andreei, cele 90 de minute petrecute pe drum au fost un coșmar din cauza vitezei coroborate cu valurile. “Zici că picam de la 10 metri. Am plâns și eu și nașa mea, dar căpitanul a spus că o să fim OK”.
- Vestele de salvare au apărut abia la prima oprire pentru snorkeling și au fost luate înapoi de echipaj imediat după ce turiștii s-au întors pe barcă.
- După ce au terminat croaziera prin lagunele calme ale parcului marin, căpitanul i-a anunțat pe pasageri că drumul de întoarcere va fi mai comod, întrucât vor naviga spre est, cu valurile din spate.
-  La aproximativ 10 minute distanță de portul din Samui, „văd multă apă intrând dinspre punte (proră) în barcă și pe ghidul nostru cu o figură contorsionată împins de un val direct în mare”. Speedboat-ul se răstoarnă imediat după aceea.
-  Aparent, accidentul a fost cauzat de un rogue wave, adică un val mult mai mare decât celelalte: “soțul meu, care era pe punte, mi-a spus că valul (pe care l-am lovit) era imens, 5 sau 6 metri, se uita spre cer și nu vedea decât valul acela.”
- Echipele de intervenție au ajuns după o jumătate de oră, complet nepregătite (fără scafandru) și a durat cu totul două ore până când au reușit să dea o gaură în chila bărcii pentru a-i salva pe turiștii blocați sub ea. Unul singur mai era în viață.
-  Andreea C. a reușit să iasă singură de sub barcă, fără vestă, deși nu știa să înoate. O prezență de spirit remarcabilă.

Acestea sunt faptele. Le-am citit și m-am îngrozit, așa cum probabil ți s-a întâmplat și ție. Angthong Discovery a dovedit o neglijență crasă, criminală, pentru care ar fi meritat retragerea licenței de operare și niște ani de închisoare pentru cei vinovați, de la directorul agenției la conducătorul bărcii.

Din câte știu, doar acesta din urmă a fost anchetat, iar compania nu mai vinde respectiva croazieră (cel puțin deocamdată). Dar asta nu-i va împiedica pe ceilalți operatori să își trimită speedboat-urile pline de turiști în larg pe orice fel de vreme, fără niciun respect pentru siguranța și confortul acestora.

Nu e o problemă thailandeză, am întâlnit-o peste tot în Asia de Sud-Est. Un amic localnic mi-a explicat cândva: „voi, străinii, nu înțelegeți că în partea noastră de lume banii sunt mai importanți decât viața.”

Banii sau viața?

Avea dreptate. Oricine a călătorit prin Thailanda, Indonezia, Filipine, Vietnam, Cambodgia, Laos, a avut ocazia să remarce, cu groază, inconștiența conducătorilor de orice, de la bărci la autobuze, de la motorete la tuk-tuk-uri. Important e să iasă banul, de siguranță se ocupă Cel de Sus, Buddha, Allah sau Isus Hristos. La asta se adaugă și argumentul “dacă n-am murit până acum înseamnă că sunt meseriaș”.

În fine, tema asta se pretează unei discuții foarte lungi care nu-și are rostul. Cert e că, indiferent cât de inconștienți sunt cei care conduc vehicule și bărci prin partea asta de lume sau prin alta, responsabilitatea pentru siguranța proprie este în primul rând a noastră. Nimeni nu ne poate obliga să ne riscăm viețile, iar faptul că ne aflăm în vacanță pe o insulă paradisiacă nu ne face automat nemuritori. Repet cuvintele Andreei:

„În euforia vacanței ne-am urcat fără nicio temere pe barcă, alegându-ne locurile cu panorama cea mai bună.”

Reguli de bun simț pentru excursiile cu barca.

Pe uscat mai e cum mai e. De bine, de rău, îl cunoaștem, toți știm să mergem pe jos, mulți dintre noi avem permis de conducere, iar dacă ni se face frică în autobuz putem să cerem șoferului să oprească și ne dăm jos.

Marea e mai complicată, mai imprevizibilă, se ghidează după alte legi. Dar nu e, totuși, atât de complicată încât un simplu turist să nu-și poată face lecțiile înainte de a se lăsa dus în larg de cine știe cine. Iată câteva reguli/proceduri de bun simț pe care le folosesc marinarii și pe care le poți aplica și tu fără să fie nevoie să absolvi Academia Navală. Am să încerc să mă exprim cât de non-tehnic posibil.

1. Vânt=valuri=pericol.

Valurile sunt produse de vânt. Cu cât vântul bate mai puternic, cu atât va stârni valuri mai mari. Cu cât valurile sunt mai mari, cu atât pericolul ca barca să se răstoarne sau să se rupă crește.

Nu pleca pe mare în sau după zile excesiv de vântoase decât dacă destinația este aproape de punctul de pornire (o milă-două).

Chiar dacă vântul s-a oprit, marea va continua să se agite o vreme (de la câteva ore la câteva zile). Fenomenul se numește hulă.

2. Citește prognoza care trebuie.

Accuweather sau alte aplicații meteo similare îți pot fi utile pe plajă, unde e important doar să știi când plouă. Pentru marinari există alte surse de informație, iar una dintre cele mai populare, mai solide și mai ușor de înțeles este WindGuru.

Pe lângă temperaturi și precipitații, WindGuru îți dă patru indicatori esențiali: direcția vântului, viteza vântului, direcția valurilor (care de multe ori este aceeași cu a vântului) și înălțimea acestora.

Windguru

Ce include o prognoză WindGuru (de sus în jos): viteza vântului, viteza vântului în rafale, direcția vântului, înălțimea, perioada și direcția valurilor, temperatura, gradul de acoperire a cerului cu nori, precipitațiile.

Înainte de a-ți cumpăra biletul de day-trip uită-te pe WindGuru (pe site sau pe aplicație) și îți dai seama cam ce te așteaptă.

3. Cu cine mergi?

Citește review-urile operatorilor de croaziere, cu atenție la siguranța călătoriei. Dacă cel pe mâna cui urmează să te lași are numai laude la calitatea mâncării și serviciilor, dar bile negre la capitolul safety, alege altul. Nu sunt chiar toți asiaticii nebuni.

4. Planifică.

Înainte de plecarea pe mare, orice căpitan pregătește un plan de pasaj, în care ține cont de vânt, de condițiile maritime, de distanțe,  flux-reflux, adâncimi, ancoraje și așa mai departe.

Tu nu trebuie să intri în atâtea detalii, ești doar un oaspete. Dar poți să întrebi agentul de turism care este, în mare, itinerariul, pentru ca pe baza acestuia, ajutându-te de o hartă, să poți estima durata drumului, direcțiile de deplasare și porțiunile de mare deschisă în care veți naviga.

Cel mai riscant pentru o ambarcațiune ușoară e să meargă cu valurile dintr-o parte (travers, cum îi zice în jargon).

5. Cunoaște barca.

It takes two to tango, iar barca pe care vei merge este la fel de importantă pe cât sunt condițiile maritime în care veți naviga. Pe o mare de grad 5 (valuri de 3 metri) o corabie de 15 metri și un speedboat de aceeași lungime se comportă diferit.

Încearcă să vezi barca înainte de a cumpăra excursia. Dacă nu se poate, cere detalii despre ea. Lungime, tonaj, pescaj (adâncimea chilei), număr de locuri, putere a motoarelor. Cu cât e mai mare și mai grea cu atât e mai sigură.

Există grile de calcul al raportului dintre lungimea unei nave și modul în care aceasta este afectată de valuri. Dar calculele se aplică navelor clasice, cu chilă scufundată. Speedboat-urile sunt altă mâncare de pește fiindcă sunt ușoare și au centrul de greutate deplasat spre spate, unde sunt motoarele. În plus, lungimea lor pe linia de plutire este sensibil mai scurtă decât cea nominală, mai ales atunci când se află în marș și se ridică de bot.

Barca răsturnată în Samui avea, pe hârtie, în jur de 13 metri, dar la o viteză de croazieră atingea apa cu – estimez – cel mult două treimi din această lungime. Aici trebuie ținut cont și de puterea motoarelor. Ți-o spun din experiență: dacă un barcagiu thailandez are 1000 de cai putere sub control îi va folosi pe toți.

6. Înainte de plecare.

Toate bune și frumoase până aici, prognoza arată bine, itinerariul la fel, barca e corespunzătoare. Ai luat biletul. Înainte de a pleca spre port – sau înainte de a te îmbarca – mai fă o evaluare din ochi a condițiilor maritime.

Pe țărm vremea poate părea superbă, soare, senin, fluturași și păsărele, dar asta nu are neapărat legătură cu ce te așteaptă în larg. De pe mal, ideal dintr-un punct înalt, uită-te spre mare în direcția în care urmează să mergi.

Cel mai bun indicator al stării mării sunt coamele de spumă, care se produc atunci când valurile sunt suficient de înalte pentru a se sparge. Dacă nu vezi niciuna înseamnă că marea e calmă (valuri de până la 0,5 m). Cu cât sunt mai dese, cu atât marea e mai agitată. Consultă scara Beaufort pentru a înțelege corelația dintre frecvența coamelor de spumă și înălțimea valurilor.

7. La bord.

Așează-te cât mai în spate. Mișcarea bărcii (mai ales dacă e speedboat) se simte cel mai puțin aici. În caz că barca se răstoarnă nu riști să rămâi prins sub ea.

Imediat ce ți-ai ocupat locul, cere vesta de salvare (dacă nu există deja pe scaun). Nu contează ce zice echipajul. Vesta de salvare nu este o “facilitate la bord”, e un drept al pasagerului. Ai grijă să fie pe măsura ta, pune-o pe tine și ajusteaz-o până simți că-ți vine perfect: nici prea largă, să iasă de pe tine, nici prea strâmtă să te sugrume.

Vesta se prinde atât orizontal, în jurul torsului, cât și vertical, printre picioare. Dacă nu știi cum s-o potrivești solicită fără jenă asistență, apoi repetă manevra până ești sigur că ai învățat-o. Dacă vesta nu ți se potrivește sau dacă îi lipsesc repere (barete, dispozitive de prindere, fluier, bec de semnalizare) cere alta.

După plecare e treaba ta dacă ții sau nu vesta pe tine. Eu îți recomand ca, indiferent cât de bun înotător ești, să o ai întotdeauna foarte la îndemână. Cel mai practic (și mai comod) este să stai pe ea sau să ți-o pui pe spătar. O poți înhăța imediat.

Grăbește-te încet.

Croazierele cu speedboat-ul sunt promovate și vândute ca produse premium. Unui turist însetat de viteză îi pot oferi senzațiile tari pe care le visează. Pentru cineva care vrea să călătorească în siguranță și confort, o tură cu barca rapidă e cea mai proastă alegere din punctul meu de vedere.

Pe o mare calmă, cu un operator zdravăn la cap, e distractiv să iei un pic de viteză. Dar de la gradul 3 încolo, cu motoarele turate la maxim, un speedboat începe să doară. Sau mai rău.

Dacă printre cititorii acestui articol se numără navigatori, îi invit să corecteze/completeze materialul.

Comentarii - 17 Comentarii

  1. Silviu Cosma spune:

    Foarte bun articol.Cand voi ajunge in Tailanda, ma voi gandi de doua ori inainte sa merg in vreo croaziera.

  2. Catalina spune:

    Septembrie 2015, o cursa uzuala Koh Samui – Koh Phangan. Detaliile zecilor de minute petrecute pe barca sunt total blurred, imi amintesc doar cum absolut toata lumea era alba la fata, cu jumatate dintre turisti pietrificati de frica si marea aruncand barca de pe un val pe altul. Nici acum nu stiu cat de grava a fost de fapt intamplarea de atunci, dar ce e absolut clar e ca nu ne gandim suficient de bine la siguranta noastra – mai ales pe mare, si mai ales in concediu. Articolul asta ar trebui sa fie must read pentru toata lumea care planuieste o asemenea aventura. Multumim!

  3. Sunt Skipper de ceva ani – am mers si pe vant de 30 ….si am prins si vant de 45 (culmea intr-un golf) – recomand velierele sau katamaranele si nu speed-boat-urile ….e mai safety plus ca e mai fun sa tragi de vele decat sa stai intr-un scaun ….Sfatul meu pe care il recomand fiecarei persoana – Daca se porneste vant -furtuna ,sa stea acolo unde ii spune skipper-ul si sa asculte de skipper ….eu pun vestele cand consider ca e un pericol real – altfel se creeaza panica si nu e bine pentru atmosfera de la bord …..Daca sunt skipperi nebuni (trageti-l de maneca si spuneti-i in fata ) – Fair Winds si Safety First !

  4. Radu spune:

    Nu e sezon ploios acum in Thailanda??

  5. Larionesi Ioan spune:

    Salutare,
    In exact aceeasi zi am fost intr-o excursie cu un speedboat similar al companiei Lomprayah din Koh Phangan in Ko Nguyen si Ko Tao, impreuna cu sotia (proaspat casatoriti).
    Nu ma pricep la navigatie dat pot confirma ca marea a fost foarte agitata in aceea zi iar drumul extrem de inconfortabil. De nenumarate ori am crezut ca vom ajunge in apa cu barca cu tot.
    Cu o seara inainte (cand am cumparat excursia de la resort), administratorul resortului a ezitat sa ne-o vanda din cauza prognozei meteo (a fost nevoie de cateva telefoane intre resort si Lomprayah; aceasta din urma doar in dimineata excursiei a confirmat ca vor iesi cu barcile in larg deoare vremea s-ar mai fi ameliorat :(
    Este foarte clar ca transporatorii (inclusiv Ang Thong Discovery si Lomprayah) stiau exact ce-i va asteapta in larg si ca si-au asumat riscuri mari doar din dorinta de a nu pierde clienti.

  6. Lucian spune:

    Daca nu stii sa inoti, nu te urci pe barca, daca totusi te urci atunci e obligatoriu sa porti vesta de salvare, indiferent ca sunt 40 de grade afara sau ca vesta nu da bine in poze. Orice manevra gresita, mai ales pe speedboat-uri, te poate proiecta in apa intr-o fractiune de secunda.

    Referitor la partea de management a barcii, coskipperul ar trebui sa poata prelua atributiile skipperului in cazul in care acesta pateste ceva sau, eventual, pana la recuperarea lui in cazul unui MOB (man over board). De multe ori, coskipperii sunt doar de forma sau foarte sumar pregatiti.

  7. Cred ca se cuvenea sa specifici ca este vorba de o excursie cu barca pe mare. Eventual cu barci rapide. Ca sa nu speriem pe cei ce mer gin delta cu Forwarduri de 15 cai.

    In rest, de bun simt articolul – urmeaza un share (de WindGuru nu stiam ca nu prea am navigat, dar urmeaza, asa ca am bagat la bibilica).

  8. Carmen Dolea spune:

    Foarte util articol. Ar trebui tradus si in alte limbi, multi oameni ar beneficia de sfaturile foarte utile.

  9. Bravo, Captain Brad, excelent articol. Îmi vine în minte un detaliu, la capitolul “buletin meteo” si acolo unde pomenesti despre “windguru” (de altfel exista si “windfinder” si înca vreo câteva applis ok) ca valurile sunt, în general, în aceeasi directie cu vântul – situatia deosebit de inconfortabila în care dupa doua zile de vânt, cu o hula reziduala într-un sens stabilit, ai de-a face cu o briza puternica, fie si termica, în sens iferit. Genereaza o mare cu valuri încrucisate, o situatie în care cel mai experimentat marinar poate sa-si verse toate maruntaiele). Si confirm, limita unde începe vremea rea depinde de ambarcatiune – pe Roz Avel (13,4m, 15 tone), valuri de 2m am întâlnit des în Atlantic – nicio problema. Pe un speedboat e mult mai periculos, eventual cu unele slabiciuni structurale (“rogue wave” – https://en.wikipedia.org/wiki/Rogue_wave – de 5-6m nu-i ceva exceptional – eventual ar fi aruncat din barca ceva pasageri dar nu era musai sa se si sparga). Si înca ceva – vestele de salvare sunt o OBLIGATIE pe vreme rea, un skipper cu scaun la cap nu-si permite, mai ales daca are în grija o sumedenie de pasageri, sa nu le puna tuturor la dispozitie (ba mai mult, sa-i olige sa le poarte). E oribila povestea ta…

  10. Simona spune:

    Multumim, Brad pentru informatii. Sunt binevenite si cand planificam excursii pe mare in alte destinatii. Am experimentat o situatie “la limita” in Guadeloupe, Antilele franceze. Banii exercita aceeasi atractie puternica in toate tarile sarace.

Lasă un comentariu